1. [DEX '09] PRECIPITAT2, -Ă, precipitați, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care se produce sau acționează în mare grabă, cu repeziciune; grăbit, zorit. 2. (Despre substanțe solide dizolvate într-un lichid) Depus la fund, separat în masa soluției (prin precipitare). – V. precipita.
2. [DEX '09] PRECIPITAT1, precipitate, s. n. Substanță solidă care se separă dintr-o soluție prin precipitare. – Din fr. précipité.
3. [MDA2] precipitat2, ~ă [At: FILIMON, O. I, 126 / Pl: ~ați, ~e / E: precipita] 1-2 a, av (D. ființe) (Care acționează) cu prea mare grabă, sub impresia momentului, forțat de împrejurări etc. 3-4 a, av (D. manifestări ale oamenilor, fenomene, evenimente) (Care se produce) cu prea mare grabă. 5 a Care exprimă o prea mare grabă. 6-7 av, a (În mod) grăbit.
4. [MDA2] precipitat1 sn, ain [At: AR (1829), 432/10 / V: preți~ sn, prețipitate sf, prici~ sn, priți~ sn / Pl: ~ați, ~e / E: fr précipité, lat praecipitatum] 1-2 (Chm) (Substanță solidă, greu solubilă, cristalină, amorfă sau sub formă de gel) care se separă dintr-o soluție și care se depune pe fundul vasului, în urma tratării soluției cu un reactiv, prin răcirea sau evaporarea soluției etc.
5. [DLRLC] PRECIPITAT2, -Ă, precipitați, -te, adj. 1. (Despre vorbe, gesturi, acțiuni) Grăbit, iute, zorit, accelerat; pripit. Răcnise și el, bîlbîindu-se, cu gesturi precipitate, cum nu-i stătea în fire să răcnească, să se revolte și să amenințe. C. PETRESCU, A. 387. ◊ (Adverbial) Un neastîmpăr mare, ca în preziua unei catastrofe sau a unei fericiri nebune, îmi fierbea în tot trupul și mă făcea să respir precipitat, ca după o spaimă sau după o fugă. GALACTION, O. I 107. 2. (Despre substanțe solide dizolvate într-un lichid) Depus la fund, separat, sedimentat.
6. [DLRLC] PRECIPITAT1, precipitate, s. n. Substanță solidă izolată dintr-o soluție prin precipitare.
7. [DN] PRECIPITAT, -Ă adj. 1. (Despre vorbe, gesturi) Grăbit, repezit; pripit. 2. (Despre substanțe) Depus la fund, sedimentat. // s.n. Substanță solidă rezultată din precipitarea unei soluții. [Cf. fr. précipité, lat. praecipitatus].
8. [MDN '00] PRECIPITAT1 s. n. substanță insolubilă care se separă dintr-o soluție, depunându-se pe fundul vasului, sub acțiunea unui reactiv, prin răcirea sau evaporarea soluției. (< fr. précipité, lat. praecipitatum)
9. [MDN '00] PRECIPITAT2, -Ă adj. (despre oameni; și adv.) grăbit, repezit; pripit. (< precipita)
10. [Șăineanu, ed. VI] precipitat n. Chim. materie ce cade în fundul vasului, când o separăm de disolvantul ei.
11. [Scriban] *precipitát n., pl. e. Chim. Substanță care se formează într’un lichid și se precipită.
12. [DEX '09] PRECIPITA, precipit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să se desfășoare sau a se desfășura într-un timp mai scurt sau într-un ritm mai rapid decât cel obișnuit sau decât cel așteptat; a (se) grăbi, a (se) zori. ♦ Refl. (Despre oameni) A acționa (prea) în grabă (și în dezordine); a se agita; a se repezi. 2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reacții chimice) depunerea unei substanțe dizolvate într-un lichid. ♦ Refl. și intranz. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de precipitat. – Din fr. précipiter, lat. praecipitare.
13. [MDA2] precipita [At: BARIȚIU, P. A. II, 721 / V: (înv) preți~ / Pzi: precipit, (rar) ~tez / E: fr précipiter, lat praecipitare] 1 vt (Chm) A provoca, cu ajutorul unei reacții chimice, trecerea în stare de precipitat1 (1). 2 vt (Chm) A transforma în precipitat1 (1). 3 vri (Chm; d. o substanță solubilă dizolvată într-un lichid) A se depune sub formă de precipitat1 (1). 4-5 vtr (A face să se desfășoare sau să se declanșeze ori) a se desfășura sau a se declanșa într-un timp mai scurt decât ar fi normal Si: a se grăbi, (pop) a (se) zori. 6 vr (D. oameni) A acționa cu prea mare grabă și în dezordine. 7 vr (Pex) A se agita. 8 vr A se repezi undeva. 9-10 vtrp A (se) arunca cu forța dintr-un loc înalt. 11 vr (Rar; d. ființe; udp „asupra”) A se năpusti.
14. [MDA2] prețipita v vz precipita
15. [MDA2] prețipitat sn vz precipitat1
16. [MDA2] prețipitate sf vz precipitat1
17. [MDA2] pricipitat sn vz precipitat1
18. [MDA2] prițipitat sn vz precipitat1
19. [DLRLC] PRECIPITA, precipit, vb. I. Tranz. 1. A face ca o activitate, o acțiune să se desfășoare într-un timp mai sdurt decît cel obișnuit sau așteptat; a grăbi, a zori. Aducea guano pentru îngrășarea pămîntului, mașini electrice pentru a precipita fecundarea semințelor. VLAHUȚĂ, O. AL. II 59. ♦ Refl. (Despre acțiuni, evenimente) A se succeda în chip rapid (îndreptîndu-se spre un punct culminant). Nu simți cum se precipită lucrurile, cum pîrîie ceva? REBREANU, R. I 256. 2. A provoca depunerea sub formă de pulbere, de cristale a unei substanțe dizolvate într-un lichid sau a unei substanțe produse în urma adăugării unui reactiv în acel lichid. ♦ Fig. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de fulgi, pulbere sau cristale.
20. [DN] PRECIPITA vb. I. tr., refl. 1. A (se) grăbi, a (se) zori. ♦ refl. A se succeda rapid. 2. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa sau a face să se separe prin depunerea la fund. [P.i. precipit. / < fr. précipiter, it. precipitare, lat. praecipitare].
21. [MDN '00] PRECIPITA vb. I. tr., refl. 1. (despre o substanță solubilă dizolvată într-un lichid) a (se) separa, a (se) depune sub formă de precipitat. 2. a (se) grăbi, a (se) zori. II. refl. a se succeda rapid. (< fr. précipiter, lat. praecipitare)
22. [Șăineanu, ed. VI] precipità v. 1. a prăvăli, a arunca de sus într’o adâncime; 2. a grăbi, a iuți: a-și precipita pașii; 3. fig. a face să cază într’o mare nenorocire sau primejdie; a opera o precipitațiune chimică; 5. a se repezi, a da năvală: a se precipita asupra inimicilor.
23. [Scriban] *precípit și -éz, a -á v. tr. (lat. praecipito, -áre, d. prae-ceps, care se aruncă cu capu’n jos, d. caput, cap). Arunc în adînc: uniĭ criminalĭ, la Roma, eraŭ precipitațĭ de pe stînca Tarpeĭană. Grăbesc, accelerez: frica precipită pasu. Chim. Fac să cadă la fund o substanță solidă care era în disoluțiune într’un lichid. V. refl. mă arunc în adînc: s’a precipitat de pe zid. Mă grăbesc tare: nu te precipita. Mă răped, mă avînt: armata se precipită asupra dușmanuluĭ. Chim. Mă depun la fund. V. prăvălesc, răstorn.
24. [DOOM 3] precipitat s. n., pl. precipitate
25. [DOOM 2] precipitat s. n., pl. precipitate
26. [DOOM 3] precipita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. precipit, 2 sg. precipiți, 3 precipită; conj. prez. 1 sg. să precipit, 2 sg. să precipiți, 3 să precipite
27. [DOOM 2] precipita (a ~) vb., ind. prez. 3 precipită; conj. prez. 3 să precipite
28. [MDO] precipită
29. [IVO-III] precipit, -tat prt.
30. [Argou] A PLECA PRECIPITAT a se alivăni, a se căra, a se cărăbăni, a da cu pasul, a da dos la față, a da pedală, a-i da sas, a se duce duluță, a se eclipsa, a face lampa mică, a face pași, a fugi ca tăunul cu paiul, a-și lua avrigu’, a-și lua călcâiele la spinare, a-și lua câmpii / lumea în cap, a o lua la papuc / la picior / la sănătoasa, a-și lua traista în băț, a-și lua valea / zborul, a mătura locul, a pedala, a-și plimba anatomia, a o rade, a saluta din mers, a se scurge, a-i sfârâi (cuiva) călcâiele, a se smulge, a spăla putina, a o șparli, a o șterge la papuc, a șterge putina, a o tăia, a o tuli, a o tunde, a usca leșia, a se ușchi, a vira.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL