1. [DEX '09] PRECIPITARE, precipitări, s. f. Acțiunea de a (se) precipita și rezultatul ei; precipitație. – V. precipita.
2. [MDA2] precipitare sf [At: GHICA, S. 99 / Pl: ~tări / E: precipita] (Chm) 1 Precipitație (1). 2 Grabă prea mare Si: agitație, iuțeală, precipitație (3), pripă, zor.
3. [DLRLC] PRECIPITARE, precipitări, s. f. Acțiunea de a (s e) precipita. 1. Grabă mare, iuțeală, zor, pripă. 2. Procesul de separare și de depunere în stare solidă a unei substanțe chimice care a fost dizolvată într-un lichid sau a substanței formate prin adăugarea unui reactiv la acel lichid; fenomenul de formare a unui precipitat.
4. [DN] PRECIPITARE s.f. 1. Acțiunea de a (se) precipita; precipitație; grabă mare, iuțeală. 2. Procesul de separare și de depunere în stare solidă a unei substanțe dizolvate într-un lichid; fenomenul de formare a unui precipitat. [< precipita].
5. [MDN '00] PRECIPITARE s. f. 1. acțiunea de a (se) precipita. 2. (biol.) tip de reacție antigen-anticorp. (< precipita)
6. [Șăineanu, ed. VI] precipitare f. 1. iuțeală extremă, grabă mare; 2. acțiune chimică prin care un corp disolvat într’un lichid se depune în fundul vasului sub acțiunea unui alt corp.
7. [DEX '09] PRECIPITA, precipit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să se desfășoare sau a se desfășura într-un timp mai scurt sau într-un ritm mai rapid decât cel obișnuit sau decât cel așteptat; a (se) grăbi, a (se) zori. ♦ Refl. (Despre oameni) A acționa (prea) în grabă (și în dezordine); a se agita; a se repezi. 2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reacții chimice) depunerea unei substanțe dizolvate într-un lichid. ♦ Refl. și intranz. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de precipitat. – Din fr. précipiter, lat. praecipitare.
8. [MDA2] precipita [At: BARIȚIU, P. A. II, 721 / V: (înv) preți~ / Pzi: precipit, (rar) ~tez / E: fr précipiter, lat praecipitare] 1 vt (Chm) A provoca, cu ajutorul unei reacții chimice, trecerea în stare de precipitat1 (1). 2 vt (Chm) A transforma în precipitat1 (1). 3 vri (Chm; d. o substanță solubilă dizolvată într-un lichid) A se depune sub formă de precipitat1 (1). 4-5 vtr (A face să se desfășoare sau să se declanșeze ori) a se desfășura sau a se declanșa într-un timp mai scurt decât ar fi normal Si: a se grăbi, (pop) a (se) zori. 6 vr (D. oameni) A acționa cu prea mare grabă și în dezordine. 7 vr (Pex) A se agita. 8 vr A se repezi undeva. 9-10 vtrp A (se) arunca cu forța dintr-un loc înalt. 11 vr (Rar; d. ființe; udp „asupra”) A se năpusti.
9. [MDA2] prețipita v vz precipita
10. [DLRLC] PRECIPITA, precipit, vb. I. Tranz. 1. A face ca o activitate, o acțiune să se desfășoare într-un timp mai sdurt decît cel obișnuit sau așteptat; a grăbi, a zori. Aducea guano pentru îngrășarea pămîntului, mașini electrice pentru a precipita fecundarea semințelor. VLAHUȚĂ, O. AL. II 59. ♦ Refl. (Despre acțiuni, evenimente) A se succeda în chip rapid (îndreptîndu-se spre un punct culminant). Nu simți cum se precipită lucrurile, cum pîrîie ceva? REBREANU, R. I 256. 2. A provoca depunerea sub formă de pulbere, de cristale a unei substanțe dizolvate într-un lichid sau a unei substanțe produse în urma adăugării unui reactiv în acel lichid. ♦ Fig. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de fulgi, pulbere sau cristale.
11. [DN] PRECIPITA vb. I. tr., refl. 1. A (se) grăbi, a (se) zori. ♦ refl. A se succeda rapid. 2. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa sau a face să se separe prin depunerea la fund. [P.i. precipit. / < fr. précipiter, it. precipitare, lat. praecipitare].
12. [MDN '00] PRECIPITA vb. I. tr., refl. 1. (despre o substanță solubilă dizolvată într-un lichid) a (se) separa, a (se) depune sub formă de precipitat. 2. a (se) grăbi, a (se) zori. II. refl. a se succeda rapid. (< fr. précipiter, lat. praecipitare)
13. [Șăineanu, ed. VI] precipità v. 1. a prăvăli, a arunca de sus într’o adâncime; 2. a grăbi, a iuți: a-și precipita pașii; 3. fig. a face să cază într’o mare nenorocire sau primejdie; a opera o precipitațiune chimică; 5. a se repezi, a da năvală: a se precipita asupra inimicilor.
14. [Scriban] *precípit și -éz, a -á v. tr. (lat. praecipito, -áre, d. prae-ceps, care se aruncă cu capu’n jos, d. caput, cap). Arunc în adînc: uniĭ criminalĭ, la Roma, eraŭ precipitațĭ de pe stînca Tarpeĭană. Grăbesc, accelerez: frica precipită pasu. Chim. Fac să cadă la fund o substanță solidă care era în disoluțiune într’un lichid. V. refl. mă arunc în adînc: s’a precipitat de pe zid. Mă grăbesc tare: nu te precipita. Mă răped, mă avînt: armata se precipită asupra dușmanuluĭ. Chim. Mă depun la fund. V. prăvălesc, răstorn.
15. [Scriban] *precipitațiúne f. (lat. praecipitátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a se precipita. Mare grabă: prea multă precipitațiune strică. Chim. Separarea unuĭ corp dintr’un lichid și depunerea luĭ la fund. – Și -áție și -áre.
16. [DOOM 3] precipitare s. f., g.-d. art. precipitării; pl. precipitări
17. [DOOM 2] precipitare s. f., g.-d. art. precipitării; pl. precipitări
18. [DOOM 3] precipita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. precipit, 2 sg. precipiți, 3 precipită; conj. prez. 1 sg. să precipit, 2 sg. să precipiți, 3 să precipite
19. [DOOM 2] precipita (a ~) vb., ind. prez. 3 precipită; conj. prez. 3 să precipite
20. [MDO] precipită
21. [IVO-III] precipit, -tat prt.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL