1. [DEX '09] PRECEPT, precepte, s. n. Formulă, principiu, învățătură care stă la baza unei doctrine (mai ales morale); normă, regulă de conduită. ♦ Recomandare, sfat, povață. Precepte de igienă. [Pl. și: precepturi] – Din fr. précepte, lat. praeceptum.
2. [MDA2] precept sn [At: HELIADE, D. J. 83/14 / V: (rar) percept, (îvr) ~ă sf / Pl: ~e / E: fr précepte, lat praeceptum] 1 Principiu care stă la baza unei doctrine, mai ales morale. 2 Normă sau regulă de conduită. 3 Normă religioasă. 4 Recomandare într-un domeniu practic.
3. [DLRLC] PRECEPT, precepte, s. n. Principiu, învățătură care stă la baza unei doctrine, mai ales morale; normă, regulă de conduită. Să rabzi, să crezi, să iubești... e filozofia bătrînului sfetnic, sînt preceptele cu cari el vrea să mîngîie durerea mamei nenorocite. GHEREA, ST. CR. III 342. Grădina aceasta e și primblarea favorită a orășenilor, cari păzesc cu religiozitate preceptul lui Martin Luther. NEGRUZZI, S. I 317. ♦ Recomandare, povață. Preceptele igienei.
4. [DN] PRECEPT s.n. Principiu, învățătură morală; regulă de conduită. ♦ Sfat, recomandare. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. précepte, lat. praeceptum].
5. [MDN '00] PRECEPT s. n. principiu, învățătură morală; normă, regulă de conduită. ◊ sfat, recomandare. (< fr. précepte, lat. praeceptum)
6. [Șăineanu, ed. VI] precept n. regulă de purtare, învățământ.
7. [Scriban] *precépt n., pl. e (lat. prae-ceptum, d. prae-cipere, a preveni, a recomanda. V. con-cept, în-cep). Învățămînt, recomandare, regulă: a urma preceptele părinților, preceptele igieneĭ.
8. [MDA2] percept2 sn vz precept
9. [MDA2] preceptă sf vz precept
10. [DOOM 3] precept s. n., pl. precepte
11. [DOOM 2] precept s. n., pl. precepte
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL