1. [DEX '09] PRECEDENȚĂ, precedențe, s. f. Faptul de a preceda (pe cineva sau ceva) în timp sau în spațiu; lucru care precedă alt lucru de aceeași natură; fapt întâmplat înainte de altul; precedent. – Din fr. precedence, it. precedenza.
2. [MDA2] precedență sf [At: NEGULICI / V: (iuz) ~dință / Pl: ~țe / E: fr précédence, lat praecedentia] 1 Ceea ce precedă pe cineva sau ceva în timp sau în spațiu. 2 (Ccr) Lucru care precedă. 3 (Rar; pex) Precedent (4). 4 (Îs) Caz de ~ Situație premergătoare unui fapt, unui eveniment etc., care este invocată pentru justificarea unei hotărâri, a unei dispoziții.
3. [DEX '98] PRECEDENȚĂ, precedențe, s. f. Faptul de a preceda (pe cineva sau ceva) în timp sau în spațiu; lucru care precedă alt lucru de aceeași natură; fapt întâmplat înainte de altul; precedent. – Din fr. précédence, it. precedenza.
4. [DLRLC] PRECEDENȚĂ, precedențe, s. f. Faptul de a preceda (pe cineva sau ceva); lucru care precedă alt lucru de aceeași natură; fapt întîmplat înainte; precedent1. ◊ Caz de precedență = caz premergător, invocat pentru justificarea unei dispoziții sau a unei hotărîri, în baza căreia se creează alt caz asemănător.
5. [DN] PRECEDENȚĂ s.f. Faptul de a preceda; precedent. ♦ Caz de precedență = caz premergător, invocat pentru justificarea unei dispoziții, a unei hotărîri. [Cf. fr. précédence, it. precedenza, lat. praecedentia].
6. [MDN '00] PRECEDENȚĂ s. f. faptul de a preceda în timp sau în spațiu; precedent. ♦ caz de ~ = caz premergător, invocat pentru justificarea unei dispoziții, a unei hotărâri. (< fr. précédence, lat. praecendentia, it. precedenza)
7. [MDA2] precedință sf vz precedență
8. [DOOM 3] precedență s. f., g.-d. art. precedenței; pl. precedențe
9. [DOOM 2] precedență s. f., g.-d. art. precedenței; pl. precedențe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL