1. [DEX '09] PRECEDA, preced, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc.; a premerge. – Din fr. précéder, lat. praecedere.
2. [MDA2] preceda vt [At: I. GOLESCU, C., ap. DLR / V: ~cede / Pzi: preced, (rar) ~dez, 3, 6 precedă / E: fr précéder, lat praecedere] 1-2 A exista înaintea cuiva sau a ceva (în timp sau) în spațiu Si: a premerge (1-2), a propăși (2). 3 A se situa înaintea cuiva sau a ceva în spațiu Si: a propăși (1). 4 A se petrece înainte de ceva Si: a premerge (3). 5 (Rar) A depăși. 6 A anticipa.
3. [MDA2] precede v vz preceda
4. [DEX '98] PRECEDA, preced, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc. – Din fr. précéder, lat. praecedere.
5. [DLRLC] PRECEDA, preced, vb. I. Tranz. (Mai ales la pers. 3) A fi, a se afla, a se petrece, a exista înainte de.., Veacul trecut și generația care ne-a precedat ne-au transmis o icoană măreață a lui Alecsandri. SADOVEANU, E. 59. Cea mai mare parte sînt obligate a sta în coridorul ce precede sacristia. ALECSANDRI, S. 21. ◊ Intranz. Aci trebuie să preceadă, pentru claritate, verbul. CARAGIALE, O. VII 234. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de», rar «cu», și indicînd persoana sau faptul anterior) A așeza înainte..., a face să premeargă. Binevoiți a-mi învoi de a preceda lucrarea mea cu cîteva cuvinte care se raportă la zilele tinerețelor mele. KOGĂLNICEANU, S. A. 190. – Prez. ind. și: pers. 1 precedez, pers. 3 precede (CAMIL PETRESCU, T. II 174), part. și: (învechit) preces (HASDEU, I. V. 48).
6. [DLRM] PRECEDA, preced, vb. I. Tranz. (La pers. 3) A fi, a se afla, a se petrece, a exista înainte de... ♦ A așeza înainte, a face să premeargă. [Prez. ind. pers. 3 și: precede; part. și: (înv.) preces] – Fr. précéder (lat. lit. praecedere).
7. [DN] PRECEDA vb. I. tr. A merge înainte; a premerge. ♦ A așeza înainte, a face să premeargă. ♦ A fi, a veni, a se petrece înainte. [P.i. preced, 3,6 -dă, conj. -eadă. / < fr. précéder, it. precedere, lat. praecedere].
8. [MDN '00] PRECEDA vb. tr. 1. a exista, a se petrece înainte de...; a premerge. 2. a merge, a veni înaintea cuiva sau a ceva (în spațiu). (< fr. précéder, lat. paecedere)
9. [Șăineanu, ed. VI] precede v. 1. a merge înainte; 2. a fi imediat înainte: capitolul ce precede.
10. [Scriban] *precéd și -éz, a -á v. tr. (fr. précéder, d. lat. prae-cédere, -cessum. V. purced). Merg orĭ mă aflu înainte în spațiŭ saŭ timp: cavaleria precedează armata. V. intr. Premerg, mă aflu înainte: cine ĭ-a precedat luĭ? – Și după conj. III: el precede, să preceadă și cele-lalte forme întocmaĭ ca purced. Dar participiu preces e rar.
11. [DOOM 3] preceda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. preced, 2 sg. precezi, 3 precedă; conj. prez. 1 sg. să preced, 3 să preceadă (Îi preced celuilalt candidat. Îl preced pe celălalt candidat. Proba orală precedă proba scrisă.)
12. [DOOM 2] preceda (a ~) vb., ind. prez. 3 precedă; conj. prez. 3 să preceadă
13. [MDO] preceda (ind. prez. 3 sg. și pl. precedă)
14. [IVO-III] preced, -de 3, -da inf.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL