1. [MDA2] prealăcui[1] vi [At: PSALT. 56 / Pzi: ~esc / E: prea + lăcui cdp slv прѣбывати] (Înv) A preamări.
2. [Scriban] prealăcuĭésc v. intr. (după vsl. prĭebyvati). L. V. Locuĭesc, trăĭesc mult undeva.
3. [DAR] prealăcui, prealăcuiesc, vb. IV (înv.) a dăinui, a persista, a dura foarte mult, veșnic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL