1. [MDA2] preacuviință sf [At: PSALT. 335 / Pl: ? / E: prea + cuviință cdp slv прѣподобиѥ] (Înv) Cucernicie.
2. [Scriban] preacuviință f., pl. e (după vsl. prĭepodobiĭe). L. V. Mare cuviință, pietate.
3. [DAR] preacuviință s.f. (înv.) cucernicie, evlavie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL