1. [MDA2] preacurător, ~oare a [At: CORESI, EV. 154 / Pl: ~i, ~oare / E: prea + curător] (Înv) Care curge din belșug, mult, tare.
2. [DAR] preacurător, preacurătoare, adj. (înv.) care curge din belșug, mult, tare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL