1. [DEX '09] PRAVILĂ, pravile, s. f. 1. Lege (sau cod de legi), dispoziție, regulament, hotărâre (cu caracter civil sau bisericesc). ◊ Loc. adv. După pravilă = conform legii, legal; just, drept. Peste pravilă = (pe) nedrept, ilegal. ◊ Expr. A pune (sau a rândui) pravilă = a stabili o regulă. ◊ Lege naturală, lege a firii; p. ext. destin. ♦ Carte care conține astfel de legi. ◊ Pravilă împărătească = corp de legi și de dispoziții juridice întocmit inițial pe vremea împăratului Iustinian. 2. Normă după care se produce sau se alcătuiește ceva; regulă. 3. Regulă de comportare. ♦ Obicei, tradiție, datină. [Pl. și: pravili] – Din sl. pravilo.
2. [MDA2] pravilă sf [At: CORESI, EV. 436 / V: (înv) ~velă, ~ie / Pl: ~le, ~li, (pop) prăvili / E: slv правило] 1 Normă, îndatorire etc. prescrisă de biserică, decurgând din esența perceptelor morale pe care le preconizează aceasta. 2 (Pex) Carte, scriptură în care sunt cuprinse astfel de nonne, de îndatoriri etc. 3 (Înv) Pedeapsă constând mai ales din rugăciuni, dată celor care încălcau dogmele bisericești Si: canon. 4 (Înv; pgn) Pedeapsă. 5 (Îvr) Rugăciune spusă de preoți sau de călugări conform cu tipicul bisericesc, mai ales la vecernie sau la utrenie. 6 (Asr) Lege naturală. 7 Normă, regulă, tipic etc. după care se produce, se alcătuiește un lucru, un fenomen. 8 (Pex) Lucrare care conține reguli, norme etc. după care se produce un anumit fenomen. 9 (Spc) Regulă, normă de conduită. 10 (Spc; gmț) Cod de maniere. 11 (Înv) Obicei. 12 (Înv) Tradiție. 13 (Înv) Lege. 14 (Înv) Hotărâre. 15 (Mpl) Culegere, cod, carte de legi. 16 (Înv) Regim politic. 17 (Înv; îs) ~ împărătească sau ~lele împărătești Corp de legi și dispoziții juridice întocmite de împăratul Iustinian și folosite, cu unele adaptări, și în țările române. 18-19 (Înv; îljv) După (sau pe, ca pe) ~ ori cu ~la (Care este) conform legii. 20-21 (Pex; îal) (Care este) drept. 22-23 (Înv; îljv) Peste ~ (În mod) nedrept Si: ilegal. 24 (Reg) Sentință la o judecată. 25 (Înv; șîs știința ~lelor) Științe juridice Si: drept. 26 (Reg) Treabă. 27 (Reg) Afacere. 28 (Înv) Cătare la pușcă. 29 (Îlav) În ~ În poziție de tragere. 30 (Îe) A bate în (sau la) ~ A trage la țintă.
3. [DEX '98] PRAVILĂ, pravile, s. f. (Înv.) 1. Lege (sau corp de legi), dispoziție, regulament, hotărâre (cu caracter civil sau bisericesc). ◊ Loc. adv. După pravilă = conform legii, legal; just, drept. Peste pravilă = (pe) nedrept, ilegal. ◊ Expr. A pune (sau a rândui) pravilă = a stabili o regulă. ♦ Lege naturală, lege a firii; p. ext. destin. ♦ Carte care conține astfel de legi. ◊ Pravilă împărătească = corp de legi și de dispoziții juridice întocmit inițial pe vremea împăratului Iustinian. 2. Normă după care se produce sau se alcătuiește ceva; regulă. 3. Regulă de comportare. ♦ Obicei, tradiție, datină. [Pl. și: pravili] – Din sl. pravilo.
4. [DLRLC] PRAVILĂ, pravile și pravili, s. f. (Învechit și arhaizant) 1. Lege, dispoziție, hotărîre. Pravila asta nouă... le pusese grumazul în jug. CAMIL PETRESCU, O. II 302. El îi advocat, cunoaște toate pravilele. ALECSANDRI, T. 1234. Mă gîndesc la atîtea rele, Ea atîți cumpliți ciocoi, Ce-au văzut zilele mele Făcînd pravili pentru noi. BOLLIAC, O. 196. ◊ Expr. A pune (sau a rîndui) pravilă = a da o dispoziție, a decide, a stabili o regulă. Și-a pus părintele pravilă și a zis: că în toată sîmbăta să se procitească băieții și fetele. CREANGĂ, A. 3. ◊ Loc. adv. După pravilă = conform legii, după lege, legal. ♦ Lege naturală, lege a firii. E scris în pravila lumii, cu toate că n-o știu sloveni. C. PETRESCU, A. R. 54. Așa-i pravila naturii, cucoane Grigori. Bătrînii împreună și tinerii iarăși împreună. ALECSANDRI, T. I 43. 2. Cod de legi civile sau bisericești; (concretizat) carte care conține astfel de legi. Pravila lui Matei Basarab. Pravila lui Vasile Lupu. ▭ Și eu, zise Avrichie, eram tare îngrijat pentru pravilă, că aici nu e cine să-mi cetească. STĂNOIU, C. I. 11. Svîrrr! cu pravila cea mare după călugări. CREANGĂ, A. 79. Alexandru vv. cel Bun al Moldovei, pe la începutul veacului al XV-lea, a făcut o pravilă ce acum nu se mai găsește. BĂLCESCU, O. I 61.
5. [Șăineanu, ed. VI] pravilă f. 1. lege: unde sunt multe pravile, acolo și multă nedreptate; 2. regulă: a pune pravilă CR.; 3. codice: Pravila cea mare, numită și Îndreptarea Legii, s’a tipărit la Târgoviște în 1652. [Slav. PRAVILO, regulă]. V. codice.
6. [Scriban] právilă f., pl. e și ĭ (vsl. pravilo, regulă, d. pravŭ, drept, just, pravĭ, ceĭa ce e just. V. pravăț, ispravă, oprăvuĭesc, șpraĭcă). Cod de legĭ: pravila cea mare, numită și „Îndreptarea Legiĭ” s’a tipărit la Tîrgoviște la 1652. A pune pravilă, a face regulă. V. îndreptar.
7. [MDA2] pravelă sf vz pravilă
8. [MDA2] pravie sf vz pravilă
9. [DOOM 3] pravilă s. f., g.-d. art. pravilei; pl. pravile
10. [DOOM 2] pravilă s. f., g.-d. art. pravilei; pl. pravile
11. [IVO-III] pravilă, -le.
12. [D.Religios] pravilă, pravile s. f. 1. Normă, îndatorire etc. prescrisă de Biserică, decurgând din preceptele morale și canonice pe care aceasta le preconizează; p. ext. carte în care sunt cuprinse aceste norme, îndatoriri etc. ♦ (Înv.) Pedeapsă (constând mai ales din rugăciuni) dată celor care încălcau canoanele bisericești; canon. 2. (Înv.) Rugăciune spusă de preoți sau de călugări potrivit tipicului bisericesc (mai ales la vecernie și la utrenie). 3. Lege naturală, menire a firii; normă, regulă, tipic; spec. regulă, normă de conduită, de comportare; deprindere, obicei, tradiție, datină; lege a pământului. 4. (Azi, rar) Lege; hotărâre; cod, carte de legi; p. ext. (înv.) regim politic. ◊ Pravila de la Govora (Pravila cea mică) = prima carte în limba română apărută în Muntenia în 1640, tradusă din slavonește de călugărul Mihail Moxa (Moxalie) de la m-rea Bitrița și tipărită în tipografia de la m-rea Govora, înființată de Matei Basarab. Cuprindea o compilație de legiuiri bisericești și civile, aflate într-un manuscris slavon, și răspundea unor nevoi ale preoților în activitatea lor. O parte din tirajul cărții a fost destinat pentru Transilvania, având pe foaia de titlu, în locul numelui mitropolitului Teofil, pe acela al lui Ghenadie, mitropolitul Ardealului. ◊ Pravila cea mare v. Îndreptarea legii. [Var.: (înv.) pravelă s. f.] – Din sl. pravilo.
13. [Onomastic] PRAVILĂ subst. „lege”. 1. – Ion (16 B. III 268) etc. 2. Praghilă b. (Bz) sau < subst. reg. praghilă „plivirea plantelor”.
14. [DE] PRAVILA DE LA GOVORA, cea mai veche culegere de legi tipărite în Țara Românească de maeștrii tipografi Meletie Machedoneanul și Ștefan din Ohrida. Apărută la mănăstirea Govora (com. Mihăești, jud. Vâlcea), în 1640, are la origine o culegere de norme juridice bizantine cu caracter preponderent bisericesc. Tradusă după un intermediar slav de către Mihail Moxa. La începutul cărții sunt tipărite versurile „La steaua țării” de Udriște Năsturel.
15. [DE] PRAVILA LUI MATEI BASARAB, culegere de legi, cunoscută și sub numele de „Îndreptarea legii”, tipărită în 1652 la Târgoviște. Reprezintă traducerea unor legiuiri bizantine, conținând și numeroase pasaje luate din „Pravila lui Vasile Lupu”, dar și referiri privind alfabetul, gramatica și cultura populară.
16. [DE] PRAVILA LUI VASILE LUPU, culegere de norme de drept civil, vamal, fiscal și economic, cunoscută și sub numele de „Carte românească de învățătură”, primul cod de legi tipărit în limba română, care apare la Iași în 1646. Are ca principale izvoare o serie de norme ale legislației bizantine din sec. 7-8 (ex. legea agricolă și tratatul de drept penal al juristului italian Prospero Farisiacci, 1554-1618).
17. [DRAM 2021] právilă, pravile, s.f. 1. Cod de legi, regulament. 2. Hotărâre cu caracter bisericesc. 3. Obicei, tradiție, datină: „…vor fi afurisiți de sfinți părinți și de sfintele soboare ce au făcut pravila…” (Socolan, 2005: 228). – Din sl. pravilo „regulă” (Scriban).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL