1. [MDA2] prahaiță sf [At: SĂGHINESCU, V. 64 / V: (reg) parh~, pârh~, ~aghiță, ~aviț s, ~aviță, prohabiță, prohaviță, sparh~ / Pl: ~țe / E: bg прахавица] 1 Ciupercă cu carne albă și comestibilă în prima fază de dezvoltare, mai apoi măslinie și brună-roșcată și care, la maturitate, se deschide la vârf lăsând să iasă sporii în formă de praf brun-roșcat ori gălbui închis, praf folosit în medicina populară (Bovista plumbea). 2 (Reg; îe) A nu se alege nici pârhaița (de ceva) A se sfărâma foarte tare. 3 (Reg; îae) A se distruge în întregime. 4 (Reg; îae) A nu se alege nimic din ceva.
2. [MDA2] parhaiță sf vz prahaiță
3. [MDA2] pârhaiță sf vz prahaiță
4. [MDA2] prahaghiță sf vz prahaiță
5. [MDA2] prahaviț s vz prahaiță[1]
6. [MDA2] prahaviță sf vz prahaiță
7. [MDA2] prohabiță sf vz prahaiță
8. [MDA2] prohaviță sf vz prahaiță
9. [Scriban] parháiță, V. prahaviță.
10. [Scriban] praháviță, praháiță, parháiță și pîrháiță f., pl. e (bg. prahavica, d. prah, praf. Cp. cu plescaviță). Est. O cĭupercă mică comestibilă cînd e tînără (bovista plúmbea). Cînd îmbătrînește, se deschide la vîrf și scoate un praf compus din sporiĭ eĭ. Cu ĭasca produsă de ĭa, se afumă roĭu cînd vreĭ să alungĭ albinele ca să retezĭ stupu. O varietate a eĭ, lycoderdon bovista, dă asemenea o ĭască foarte bună. – Pop. prahaγiță. La Bărb. Ind. 130 proháviță, vsl. prŭhavica.
11. [DER] prahaiță (-țe), s. f. – Ciupercă (Bovista plumbea). – Var. prahaviță. Bg. prahavica (Tiktin), de la prah „praf”, datorită prafului de spori pe care îl eliberează la maturitate. Cf. praf. Este dubletul lui prohaviță, s. f. (buretele-cerbilor, Lycoperdon), cf. celălalt nume sp., pedo de lobo.
12. [DAR] prahaiță, prahaițe, s.f. (reg.) ciupercă comestibilă de culoare măslinie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL