1. [MDA2] poșor smn vz porcușor
2. [DLRLC] POȘOR s. m. v. porșor.
3. [Scriban] poșór, V. porșor.
4. [DEX '09] PORCUȘOR, porcușori, s. m. 1. Diminutiv al lui porc; porculeț. 2. Specie de pește mărunt cu corpul în formă de fus, de culoare deschisă, cu un șir de pete întunecate pe laturi și cu două mustăți în colțul gurii, care trăiește în apele de deal sau de șes (Gobio gobio). – Porc + suf. -ușor.
5. [MDA2] porcșor smn vz porcușor
6. [MDA2] porcușor [At: ANON. CAR. / V: (pop) ~rș~, (reg) ~cș~, ~cșor[1], poș~, procș~ / Pl: (1-6) ~i, (7-8) ~oare / E: porc + -ușor] 1-2 sm (Șhp) Porc (1) mic Si: (rar) porculean (1-2), porculeț (1-2), porcuț (4-5) (reg) poșorel (1-2). 3 sm (Șîs ~de vad, ~ de piatră) Pește mărunt din familia crapului, de culoare deschisă, cu pete negre de-a curmezișul spatelui, care trăiesc în apele dulci din regiunea de șes Si: (pop) porcoi (3), (reg) mreană porcească, morun2, murgoi, pește-moțănesc, pește-pestriț, pește-porcesc, pietrar, pietros, pitroc1, porcan (3), porcaș, porcănel, porcoiaș (4), porculean (3), porculete (2), porculeț (3), porcuț (1), rancă1 (Gobio gobio) 4 sm (Rar) Peștele Gobio uranoscopus. 5 sm (Rar) Peștele Gobio kessleri. 6 sm (Orn; reg) Ploier (6) ~-de-munte (Charadrius morinellus). 7 sn (Pop; reg; îf porșor) Porcoi (4). 8 sn (Reg; pgn; îaf) Porcoi (8). 9 av (Reg; îf poșor) Grămadă.
7. [MDA2] porșar[1] sm, sn vz porcușor
8. [MDA2] porșor sm, sn vz porcușor
9. [MDA2] procșor sm, sn vz porcușor
10. [DEX '98] PORCUȘOR, porcușori, s. m. 1. Diminutiv al lui porc; porculeț. 2. Specie de pește mărunt cu corpul în formă de fus, de culoare deschisă, cu un șir de pete negricioase pe laturi și cu două mustăți în colțul gurii, care trăiește în apele din regiunile de dealuri sau de șes (Gobio gobio). – Porc + suf. -ușor.
11. [DLRLC] PORCUȘOR, porcușori, s. m. Pește mărunt, din familia crapilor, cu corpul în formă de fus, de culoare deschisă, cu pete negre neregulate de-a curmezișul spatelui, cu două fire de mustăți în colțul gurii; trăiește în ape curgătoare sau bălți (Gobio gobis); pietroșel (2). Își aducea aminte de rătăcirile prin apă, de iezăturile de brazde, de goana după zvîrlugi și porcușori prin albia secată. SADOVEANU, O. IV 9. Acești pești mici... între care trebuie să cităm pre cei mai de frunte, porcușorii sînt destinați a împopora pîraiele cele cu apele mici. I. IONESCU, M. 94.
12. [DLRLC] PORȘOR, porșori, s. m. (Regional) Grămadă de fîn; porcoi, porcan. Dimineața fînul era descărcat și aruncat la oiștea carului, iară cei patru boi... rumegau împrejurul porșorului de fîn. SLAVICI, N. I 135. – Variantă: poșor (MACEDONSKI, O. III 91, HODOȘ, P. P. 204) s. m.
13. [DLRM] PORȘOR, porșori, s. m. (Reg.) Grămadă de fîn; purcoi. – Din porc + suf. -(u)șor.
14. [Șăineanu, ed. VI] porcușor m. peștișor vânăt cu gura cam lătăreață, petrece în apele nămoloase (Cyprinus alburnus).
15. [Scriban] porcușór m. Porc mic (dar nu purcel). Un mic pește de rîŭ numit și petroșel (cyprinus albúrnus). Porcăraș.
16. [Scriban] porșór n., pl. oare (contras din porcușor, d. porcan 2 și porcoĭ). Trans. Suc. Porcan de fîn. Par înfipt în pămînt pe care se usucă fînu. – Și poșor (Neam. Rom. Pop. 6, 192).
17. [DOOM 3] porcușor s. m., pl. porcușori
18. [DOOM 3] +porcușor-de-Guineea (animal de companie) s. m., pl. porcușori-de-Guineea
19. [DOOM 2] porcușor s. m., pl. porcușori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL