Definiție și ce înseamnă poziționare

1. [DEX '09] POZIȚIONARE, poziționări, s. f. Așezare a unui obiect sau a unei scule într-o anumită poziție, direct sau prin intermediul unui sistem tehnic. [Pr.: -ți-o-] – Din poziție.

2. [MDA2] poziționare sf [At: LTR2 / P: ~ți-o~ / Pl: ~nări / E: poziționa] 1 Așezare a unui obiect într-o anumită poziție (1) direct sau prin intermediul unui sistem tehnic. 2 Stabilire a coordonatelor geografice ale unei nave. 3 Indicare a amplasamentului exact ale unei unități militare.

3. [DEX '98] POZIȚIONARE, poziționări, s. f. Punere a unui obiect sau a unei scule într-o anumită poziție, direct sau prin intermediul unui sistem tehnic. [Pr.: -ți-o-] – Din poziție.

4. [DN] POZIȚIONARE s.f. Acțiunea de a poziționa și rezultatul ei. ♦ Punerea unui obiect sau a unei scule într-o anumită poziție. [Pron. -ți-o-. / < poziționa].

5. [DEX '09] POZIȚIONA, poziționez, vb. I. Tranz. 1. A așeza într-o anumită poziție. 2. A indica coordonatele geografice ale unei (aero)nave, amplasamentul exact al unei mașini, al unor unități militare etc. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. positionner.

6. [MDA2] poziționa vt [At: DLR / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr positionner] 1 (C. i. obiecte, scule) A așeza într-o anumită poziție (1), cu asamblare directă sau prin intermediul unui sistem. 2 A indica coordonatele geografice ale unei nave. 3 A indica amplasamentul exact al unei mașini, unități militare etc.

7. [DN] POZIȚIONA vb. I. tr. A indica coordonatele geografice ale unei nave, amplasamentul exact al unei mașini, al unei unelte, al unei trupe etc. [< fr. positionner].

8. [MDN '00] POZIȚIONA vb. tr. 1. a așeza (un obiect, o sculă) într-o anumită poziție. ◊ (inform.; despre un text) a introduce la începutul liniilor un număr variabil de spații, în scrierea unui program. 2. a indica coordonatele geografice ale unei (aero)nave, amplasamentul exact al unei mașini, unelte, trupe etc. (< fr. positionner)

9. [DOOM 3] poziționare (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. poziționării; pl. poziționări

10. [DOOM 2] poziționare (-ți-o-) s. f., g.-d. art. poziționării; pl. poziționări

11. [DOOM 3] poziționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. poziționez, 3 poziționează; conj. prez. 1 sg. să poziționez, 3 să poziționeze

12. [DOOM 2] *poziționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 poziționează

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] pozitivamente av [At: SFC, 197 / S și: positivamente / E: pozitiv + […]
[DN] POZITIVIZA vb. I. tr. A da un caracter pozitiv. [< pozitiv + -iza]. Sursă: […]
[DN] POZITIVIZA vb. I. tr. A da un caracter pozitiv. [< pozitiv + -iza]. Sursă: […]
[DN] POZITIVIZA vb. I. tr. A da un caracter pozitiv. [< pozitiv + -iza]. Sursă: […]
[Scriban] *pozitivízm n. (d. pozitiv). O sistemă filosofică care nu admite de cît ceĭa ce […]
1. [DEX '09] POZITRON, pozitroni, s. m. Particulă elementară nestabilă care are aceeași masă ca […]
1. [DEX '09] POZITRON, pozitroni, s. m. Particulă elementară nestabilă care are aceeași masă ca […]
1. [DEX '09] POZITRONIU s. n. (Fiz.) Formație instabilă compusă dintr-un electron și un pozitron, […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro