1. [DEX '09] POVĂȚUIALĂ, povățuieli, s. f. (Înv.) Sfat, îndrumare, povață. [Pr.: -țu-ia-] – Povățui + suf. -eală.
2. [MDA2] povățuială sf [At: ALECSANDRI, POEZII, 287 / P: ~țu-ia~ / Pl: ~ieli / E: povățui + -eală] (Înv) Povață (4).
3. [DLRLC] POVĂȚUIALĂ, povăițuieli și povățuiele, s. f. (Învechit) Sfat, îndrumare, povață. Ea intră-n herghelie cu pasul îndrăzneț Și merge drept la murgul sălbatic și răzleț, Zicînd lui Dan ce-n treacăt îi dă povățuiele: «Moș Dane! tu cu-a tale și eu cu ale mele!». ALECSANDRI, O. 212.
4. [DOOM 3] povățuială (înv.) s. f., g.-d. art. povățuielii; pl. povățuieli
5. [DOOM 2] povățuială (înv.) s. f., g.-d. art. povățuielii; pl. povățuieli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL