1. [DEX '09] POVÂRNIT, -Ă, povârniți, -te, adj. Care este aplecat, înclinat; care este situat în pantă sau formează o pantă. – V. povârni.
2. [MDA2] povârnit1 sn [At: PAMFILE, A. R. 205 / Pl: ~uri / E: povârni] 1-5 Povârnire (1-5). 6 (Olt) Înfășurare a funiei pe un par la treieratul cu cai.
3. [MDA2] povârnit2, ~ă [At: BIBLIA (1688), 400v2/51 / V: (înv) pohâ~ / Pl: ~iți, ~e / E: povârni] 1 a (Pop) Lăsat într-o parte din poziția verticală Si: aplecat, înclinat, (îvp) ponorât, (pop) pornit2, (îvr) povortit. 2 a (Pop; d. oameni) Gata să cadă. 3 a Care s-a dărâmat, s-a surpat, s-a prăbușit. 4 a (Îvr; fig; îf pohârnit) Care se află în declin, în regres. 5 a (Pop; d. terenuri, forme de relief, dmmuri etc.) Care este orientat în pantă1. 6 sm (Îvr; fig) Om afurisit, rău.
4. [Șăineanu, ed. VI] povârnit a. aplecat, pieziș.
5. [DEX '09] POVÂRNI, povârnesc, vb. IV. 1. Refl. A se înclina, a se apleca. ♦ A se gârbovi (de bătrânețe). 2. Refl. și tranz. A (se) prăbuși, a (se) prăvăli, a (se) răsturna. – Din bg. povărna, sb. povrnuti.
6. [MDA2] pogârni v vz povârni
7. [MDA2] pohârni[1] v vz povârni
8. [MDA2] pohârnit, ~ă a vz povârnit2
9. [MDA2] povârni [At: CANTA, ap. LET. III, 185/35 / V: pogâ~, (îrg) pohăr~[1], (înv; cscj) ~vorna / Pzi: ~nesc / E: bg повърна] 1 vr (Pop; d. obiecte) A se lăsa într-o parte din poziția verticală Si: a se înclina, a se apleca, (îvp) a se ponorî. 2 (Pop; pex; d. oameni) A se îndoi de la mijloc înainte de a cădea. 3 vr (Reg; d. oameni) A se gârbovi de bătrânețe. 4 vr (Pop) A cădea brusc, cu violență, cu zgomot de la o înălțime oarecare, rostogolindu-se, distrugându-se, deteriorându-se, rănindu-se etc. Si: a se prăbuși, a se prăvăli, a se răsturna, (reg) a se oroia. 5 vr (Pop; d. terenuri, forme de relief, drumuri etc.) A coborî în pantă1. 6 vr (Reg; d. oameni) A coborî coasta unui deal. 7 vi (Îrg) A trece peste vârful unui deal. 8 vi (Fig; d. oameni sau în construcții impersonale; urmat de determinări numerice introduse prin prepozițiile „pe”, „la”, „spre”) A merge spre... 9 vt (Olt) A înfășura funii pe un par la treieratul cu cai.
10. [MDA2] povorna v vz povârni
11. [DEX '98] POVÂRNI, povârnesc, vb. IV. 1. Refl. A se înclina, a se apleca. ♦ A se gârbovi (de bătrânețe). 2. Refl. și tranz. A (se) prăbuși, a (se) prăvăli, a (se) răsturna. – Din bg. povărna, scr. povrnuti.
12. [DLRLC] POVÎRNI, povîrnesc, vb. IV. Refl. A se înclina, a se apleca. [Tigrul] sărind, i se acățară labele de dinainte de buza butoiului, care era desfundat. Greutatea fiarei îl făcu să se clatene și să se povîrnească în partea ei. ODOBESCU, S. III 254. Se zicea într-adevăr că la nașterea lui turnul de la Oradea Mare se povîrnise. BĂLCESCU, O. II 3 ◊ (Rar, despre persoane) Merge să deschidă, dar se povîrnește și cade leșinată. NEGRUZZI, S. III 189. ◊ Tranz. Fig. A privit spre munți, care-și povîrneau pădurile, și s-a tînguit. SADOVEANU, D. P. 178. ♦ A se încovoia de bătrînețe, a se gîrbovi. El că mi-a trăit Pîn-a cărunțit, Pîn-a-mbătrînit Și s-a povîrnit. TEODORESCU, P. P. 37.
13. [DLRLC] POVÎRNIT, -Ă, povîrniți, -te, adj. (Despre terenuri) În pantă, înclinat, aplecat (într-o parte). V. abrupt. Ilie umbla cu bățul în mină, atent la picioarele cailor ce alunecau pe drumul povîrnit. DUMITRIU, N. 203. Cu grabă trecu prin ulițele povîrnite, urmat de slujitorul său. SADOVEANU, Z. C. 316. Iar cînd drumul se prăvale Jos, la coastă povîrnită, Calcă baciul ca pe gratii Și-i strunește blînd cu gura: – Cătinel, feciorii tatii, Ca să n-o pornim de-a dura! TOPÎRCEANU, B. 21. ♦ Pieziș, oblic. În fundul unei tinde întunecoase, se vedea gîrliciul povîrnit al pivniței cu porțile-i de zăbrele. ODOBESCU, S. A. 130.
14. [Șăineanu, ed. VI] povârnì v. a se apleca în jos. [Serb. POVRNUTI, a întoarce].
15. [Scriban] pohîrnésc, V. povîrnesc.
16. [Scriban] povîrnésc v. tr. (sîrb. povrnuti, rus. povernútĭ, a întoarce puțin. V. povortesc și cĭovrîntie). Aplec, înclin. V. refl. Zidu s’a povîrnit (și fig.), te-aĭ cam povîrnit de bătrîneță! Vechĭ și pohîrn. V. hîĭesc.
17. [DOOM 3] povârni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. povârnesc, 3 sg. povârnește, imperf. 1 povârneam; conj. prez. 1 sg. să povârnesc, 3 să povârnească
18. [DOOM 2] povârni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. povârnesc, imperf. 3 sg. povârnea; conj. prez. 3 să povârnească
19. [DER] povîrni (povîrnesc, povîrnit), vb. – 1. A se înclina, a se lăsa într-o parte. – 2. A se prăvăli, a se prăbuși. – 3. (Refl.) A îmbătrîni, a trece, a expira. Sl. cf., bg., cr. povrnuti „a răsuci” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 284; Conev 72), sau poate din sl. vriniti (< rinąti) „a împinge”, cu pref. po-. Der. povîrniș, s. n. (pantă; coastă); povîrnitură, s. f. (povîrniș, loc prăpăstios).
20. [DAR] povârnit s.n. (reg.) înfășuratul funiei pe un par (din mijlocul ariei) la treieratul cu cai.
21. [DLRLV] POGÎRNI vb. v. povîrni.
22. [DLRLV] POHÎRNI vb. v. povîrni.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL