1. [MDA2] povârtit, ~ă a [At: PSALT. 117 / V: ~vor~ / Pl: ~iți, ~e / E: povârti] 1-2 (Reg; d. funii, sfori) Legat sau înfășurat în jurull unui par. 3 (Îvr; îf povorti) Înclinat. 4 (Mun) Trântit la pământ.
2. [MDA2] povortit, ~ă a vz povârtit
3. [DER] povîrti (-tesc, -it), vb. – A înfășura o funie, o sfoară. Sb. povrtati (Candrea), cf. învîrti.
4. [DAR] povârti, povârtesc, vb. IV (reg.) 1. (despre funii, sfori) a înfășura, a lega în jurul unui lemn, al unui par. 2. (înv.; în forma: povorti) a înclina, a apleca. 3. a doborî, a trânti. 4. (fig.) a merge pe...
5. [DAR] povortit, -ă, adj. (înv.) înclinat, aplecat, povârnit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL