1. [MDA2] poviște[1] sf [At: BOCĂNEȚU, T. A. 213 / A: nct / Pl: ? / E: nct] (Reg) 1 Mică colină accidentată care nu poate fi cultivată. 2 Teren necultivat, nelucrat.
2. [DAR] poviște, poviști, s.f. (reg.) colină mică și accidentată, care nu poate fi cultivată; teren, loc necultivat, nelucrat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL