1. [MDA2] povinui vr [At: CORESI, L. 154/2 / Pzi: ~esc / E: slv повиновати сѧ] (Înv) A asculta de sau pe cineva Si: a se supune.
2. [Scriban] povinuĭésc (mă) v. tr. (rus. po-vinovátĭsĕa. V. vină). Vechĭ. Ascult, mă supun.
3. [DAR] povinui, povinuiesc, vb. IV refl. (înv.) a se supune (cineva), a da ascultare (cuiva), a asculta (de sau pe cineva).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL