1. [MDA2] potârcă sf [At: I. CR. IV, 305 / V: protâlcă / E: ns cf potcă, poghircă] (Dob; Mol) Lucru sau ființă rămasă mică.
2. [MDA2] protâlcă sf vz potârcă
3. [Onomastic] POTÎRCĂ 1. – mold. (16 A I 439; Sur XXV); – olt. (17 B I 343). 2. Potărcă popa și jupan Micul Potârcan, olt. (Sd VI 473). Cu met. Potrăca b. (P. Gov. f 18 vo).
4. [DAR] potârcă s.f. (reg.) lucru sau ființă rămasă mică.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL