1. [DEX '09] POTRONIC, potronici, s. m. Monedă poloneză de argint, care a circulat în sec. XVII-XVIII și în Țările Române, mai ales în Moldova. – Cf. pol. póltoraczny.
2. [MDA2] potronic sm [At: ROSETTI, B. 61 / V: (reg) pat~ / Pl: ~ici / E: pn potrójnik] (Înv) Monedă poloneză de argint, care a circulat și în țările române, mai ales în Moldova, în sec. XVII și XVIII Si: (îrg) potron.
3. [DEX '98] POTRONIC, potronici, s. m. Monedă poloneză de argint, care a circulat și în țările românești (în sec. XVII-XVIII) mai ales în Moldova. – Cf. pol. póltoraczny.
4. [Șăineanu, ed. VI] potronic m. monedă veche polonă în valoare de zece bani. [Pol. POLTORA, monedă de un crăițar și jumătate].
5. [Scriban] potroníc m. (pol. póltoraczny, de un leŭ și jumătate. V. polturac și potor). O veche monetă de argint care, la 1621, valora 9 banĭ (= așpri), apoĭ 10 supt Fanarioțĭ. (Eraŭ și potronicĭ de argint = 6 așpri). Plata în talerĭ germanĭ se numea „în banĭ proștĭ, talerĭ proștĭ” saŭ „banĭ potronici”. (Iorga, Negoț. 220). V. costandă.
6. [MDA2] patronic sm vz potronic
7. [DOOM 3] potronic (desp. po-tro-) s. m., pl. potronici
8. [DOOM 2] potronic (po-tro-) s. m., pl. potronici
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL