1. [Scriban] posúrĭ f., pl. (din pusúră, d. pus, a pune, a semăna?). Plantă (?): tot felul de posurĭ și de pomĭ (Barac, Halima, V. 121).
2. [DEX '09] POȘ, poșuri, s. n. (Înv. și reg.) Alică de dimensiuni mari; poștie1. – Et. nec.
3. [MDA2] pos1 sn [At: CALENDARI (1733), 21/3 /Pl: ~uri / E: nct] (Înv) 1 Altoi. 2 Răsad1 3 (Pgn) Plantă.
4. [MDA2] pos2 sn vz poș2
5. [MDA2] poș4 sn vz poșă1
6. [MDA2] poș2 sn [At: DDRF / V: pos / Pl: ~uri / E: cf poștă2] 1 (Reg) Alică de dimensiune mijlocie sau mare, folosită la vânătoare Si: poștă2. 2 (Pex) Bucată de fier folosită în loc de alică. 3 (Mun; îf pos) Glonț de vânătoare Si: cartuș.
7. [MDA2] poș1 sn [At: BOLLIAC, O. 146 / V: ~ă sf / Pl: ~e, ~uri / E: bg пош, srb poša] (Îrg) 1 Turban de mătase neagră (broboadă cu fir). 2 (Pgn) Turban. 3 (Pex) Basma. 4 Tulpan. 5 Broboadă. 6 Șal.
8. [MDA2] poș3 sn [At: DN3 / Pl: ~i / E: fr poche] Cornet din pânză deasă prevăzută la un capăt cu un șpriț de metal, folosit în bucătărie pentru turnarea unor compoziții.
9. [MDA2] poșă1 sf [At: ANTIM, P. 309 / V: poș sn, puș sn, pușă[1] / Pl: ~șe / E: nct] (Reg) Corp cilindric făcut din tulpină de papură sau pipirig, legat de sfoara priponului de pescuit la distanțe aproximativ egale, cu scopul de a ține priponul la suprafața apei.
10. [MDA2] poșă2 sf vz poș1
11. [MDA2] puș3 sn vz poșă1
12. [MDA2] pușă sf vz poșă1
13. [DEX '98] POȘ, poșuri, s. n. Poștie1. – Et. nec.
14. [DLRLC] POȘ, poșuri, s. n. Poștie2. Cică șerpii nu se pot împușca decît cu poșuri de argint; altceva nu se lipește de ei. ȘEZ. XXIV 26.
15. [DN] POȘ s.n. Cornet din pînză densă prevăzut la un cap cu șpriț de metal, folosit în bucătărie pentru turnarea unor compoziții. [< fr. poche].
16. [MDN '00] POȘ s. n. cornet din pânză densă, prevăzut la un cap cu șpriț de metal, în bucătărie pentru turnarea unor compoziții. (< fr. poche)
17. [MDN '00] POȘĂ s. f. flotor de trestie, folosit de pescari pentru susținerea sculelor de pescuit. (< fr. poche)
18. [Șăineanu, ed. VI] poș n. turban ușor de mătase neagră brodată cu fir (în cântecele dobrogene și oltene): peste poșul cel din cap tu ți-ai pus un calpac POP. [Turc. POȘ].
19. [Scriban] pos, V. posurĭ.
20. [Scriban] 2) poș n., pl. urĭ (orig. neșt.). Sud. Poștă, alic mare de lupĭ: șerpiĭ nu se pot împușca de cît cu poșurĭ de argint (Șez. 36, 26). V. zburătură.
21. [Scriban] 1) poș n., pl. urĭ (turc. poșu, cealma ușoară soldățească; bg. poš, basma). Rar azĭ. Tulpan, casîncă. – În Ban. poșă f., pl. e (sîrb. poša).
22. [Scriban] póșurĭ n. pl. V. poș 1.
23. [DOOM 3] +poș (cornet de uz culinar) s. n., pl. poșuri
24. [DOOM 2] poș (înv., reg.) s. n., pl. poșuri
25. [DER] pos (-suri), s. n. – Batic. – Var. Banat poșe. Tc. (bg.) poș, sb. poša (Tiktin; Candrea).
26. [DER] poș (poșuri), s. n. – Plantă. Origine necunoscută. După Scriban, din part. lui a pune. Cuvînt folosit numai o dată, de Barac (1838).
27. [Onomastic] POȘ, -URI „alice” subst. cf. și blg. пoш „basma, batistă”. 1. Poșul, Lazăr munt. 1670 (RI XII 107); – Șt. 1684 (Cotr 77); -escu, E., olt. (An Com 114). 2. Posa ard. 1680, scris și Posa < magh. Pósa < sl. идoшa < Pavel (etim. Melich apud Pașca). 3. Poșea, T. (z). 4. Poșoiu, M. (An Com 121). 5. Poșoc (Sd XXII). 6. Cf. Pusul (17 B I 368).
28. [DLRLV] POS s. n. (Trans. SE) Altoi; răsad, plantă. C: Primăvara cu rînduială bună, uscată, pentru viță și pentru posuri a sădi. CAL. 1733, 21. // A: Cf. CAL. 1762, 122v. Etimologie necunoscută.
29. [DAR] pos, posuri, s.n. (înv.) altoi; răsad; plantă.
30. [DAR] poș1, poșuri, s.n. (înv. și reg.) 1. turban ușor de mătase neagră, brodată cu fir. 2. basma, tulpan; broboadă; șal.
31. [DAR] poș2, poșuri, s.n. (reg.) 1. alică mijlocie sau mare, folosită la vânătoare; bucățică de fier folosită în loc de alică. 2. (în forma: poș) glonț de vânătoare; cartuș.
32. [DAR] poșă, poșe, s.f. (reg.) corp cilindric făcut din tulpină de papură sau pipirig, legat de sfoara priponului de pescuit din loc în loc, pentru a-l menține la suprafața apei.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL