1. [DEX '09] POSTTONIC, -Ă, posttonice, adj. (Lingv.; despre silabe sau sunete) Care urmează după o silabă sau după o vocală accentuată. – Din fr. posttonique.
2. [MDA2] posttonic, ~ă a [At: CADE / Pl: ~ici, ~ice / E: fr posttonique] (D. silabe, sunete) Care se găsește după o silabă tonică sau după un sunet accentuat.
3. [DLRLC] POSTTONIC, -Ă, posttonici, -e, adj. (Lingv.; despre silabe și despre vocale atone) Care urmează după silaba tonică; (despre sunete) care urmează după un sunet accentuat.
4. [DN] POSTTONIC, -Ă adj. (Despre silabe, vocale atone) Așezat după un sunet accentuat; care urmează după accent. [< fr. posttonique].
5. [MDN '00] POSTTONIC, -Ă adj. (despre silabe, sunete) așezat după o silabă tonică sau după un sunet accentuat. (< fr. posttonique)
6. [DOOM 3] posttonic (desp. post-to-) adj. m. (+ s. n.: sunet ~); f. posttonică (vocală ~), pl. posttonice
7. [DOOM 2] posttonic (post-to-) adj. m.; f. posttonică, pl. posttonice
8. [DTL] POSTTONIC, -Ă adj. (< fr. posttonique): în sintagmele silabă posttonică și vocală posttonică (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL