1. [DEX '09] POSTPUS, -Ă, postpuși, -se, adj. (Lingv.; despre anumite părți de vorbire) Plasat după cuvântul pe care îl determină; enclitic. Articol postpus. – V. postpune.
2. [MDA2] postpus, ~ă a [At: CADE / Pl: ~uși, ~e / E: postpune] (Grm; d. anumite părți de vorbire) Plasat în frază după părțile de vorbire pe care le determină Si: enclitic, (iuz) postpozitiv.
3. [DEX '98] POSTPUS, -Ă, postpuși, -se, adj. (Lingv.; despre anumite părți de vorbire) Plasat în frază după părțile de vorbire pe care le determină; enclitic. Articol postpus. – V. postpune.
4. [DLRLC] POSTPUS, -Ă, postpuși, -se, adj. (Lingv.; despre particule, sufixe etc.) Pus, așezat la sfirșitul cuvîntului. Legea dezvoltării articolului postpus este o lege specifică limbii romîne, în opoziție cu celelalte limbi romanice. GRAUR, S. L. 104.
5. [DEX '09] POSTPUNE, postpun, vb. III. Tranz. (Lingv.) A folosi postpunerea. – Din fr. postposer (după pune).
6. [MDA2] postpune vt [At: STAMATI, D. / Pzi: postpun / E: post1- + pune (după fr postposer)] 1 A pune, a așeza după. 2 (Grm; spc) A plasa anumite cuvinte cu rol de determinant în frază după părțile de vorbire pe care le determină.
7. [DLRLC] POSTPUNE, postpun, vb. III. Tranz. (Lingv.; cu privire la particule, la sufixe etc.) A pune, a așeza la sfîrșitul cuvîntului.
8. [DN] POSTPUNE vb. III.tr. A folosi procedeul postpunerii. [P.i. postpun. / după fr. postposer].
9. [MDN '00] POSTPUNE vb. tr. a folosi procedeul postpunerii. (după fr. postposer)
10. [MDO] postpus
11. [DOOM 3] postpune (a ~) (desp. post-pu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. postpun, 2 sg. postpui, 3 sg. postpune, perf. s. 1 sg. postpusei, 1 pl. postpuserăm, m.m.c.p. 1 pl. postpuseserăm; conj. prez. 1 sg. să postpun, 3 să postpună; ger. postpunând; part. postpus
12. [DOOM 2] postpune (a ~) (post-pu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. postpun, 2 sg. postpui, 1 pl. postpunem; conj. prez. 3 să postpună; ger. postpunând; part. postpus
13. [IVO-III] postpun.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL