1. [DEX '09] POSTPUNERE, postpuneri, s. f. Atașare a unui cuvânt, a unei silabe sau a altui element neaccentuat la cuvântul precedent; encliză, postpoziție. – V. postpune.
2. [MDA2] postpunere sf [At: ODOBESCU, S. II, 422 / Pl: ~ri / E: postpune] 1 Așezare după. 2 (Grm; spc) Procedeu sau fenomen prin care anumite părți de vorbire cu rol de determinant se plasează în frază după părțile de vorbire pe care le determină Si: (rar) postpoziție (1).
3. [DEX '98] POSTPUNERE, postpuneri, s. f. Procedeu sau fenomen gramatical prin care anumite părți de vorbire cu rol de determinant se plasează în frază după părțile de vorbire pe care le determină (uneori făcând corp comun cu acestea); postpoziție. – V. postpune.
4. [DLRLC] POSTPUNERE, postpuneri, s. f. Acțiunea de a postpune; așezare la sfîrșitul cuvîntului. Compunerea ordinară a cuvintelor slavone nu permite o asemenea combinațiune cu postpunerea calificativului. ODOBESCU, S. II 422.
5. [DN] POSTPUNERE s.f. Procedeu gramatical prin care anumite particule, sufixe etc. cu rol de determinant se plasează în frază după părțile de vorbire pe care le determină (făcînd uneori corp comun cu acestea). [< postpune].
6. [MDN '00] POSTPUNERE s. f. atașare a unui cuvânt, a unei silabe, particule neaccentuate la cuvântul precedent; encliză, postpoziție. (< postpunere)
7. [DEX '09] POSTPUNE, postpun, vb. III. Tranz. (Lingv.) A folosi postpunerea. – Din fr. postposer (după pune).
8. [MDA2] postpune vt [At: STAMATI, D. / Pzi: postpun / E: post1- + pune (după fr postposer)] 1 A pune, a așeza după. 2 (Grm; spc) A plasa anumite cuvinte cu rol de determinant în frază după părțile de vorbire pe care le determină.
9. [DLRLC] POSTPUNE, postpun, vb. III. Tranz. (Lingv.; cu privire la particule, la sufixe etc.) A pune, a așeza la sfîrșitul cuvîntului.
10. [DN] POSTPUNE vb. III.tr. A folosi procedeul postpunerii. [P.i. postpun. / după fr. postposer].
11. [MDN '00] POSTPUNE vb. tr. a folosi procedeul postpunerii. (după fr. postposer)
12. [DOOM 3] postpunere (desp. post-pu-) s. f., g.-d. art. postpunerii; pl. postpuneri
13. [DOOM 2] postpunere (post-pu-) s. f., g.-d. art. postpunerii; pl. postpuneri
14. [DOOM 3] postpune (a ~) (desp. post-pu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. postpun, 2 sg. postpui, 3 sg. postpune, perf. s. 1 sg. postpusei, 1 pl. postpuserăm, m.m.c.p. 1 pl. postpuseserăm; conj. prez. 1 sg. să postpun, 3 să postpună; ger. postpunând; part. postpus
15. [DOOM 2] postpune (a ~) (post-pu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. postpun, 2 sg. postpui, 1 pl. postpunem; conj. prez. 3 să postpună; ger. postpunând; part. postpus
16. [IVO-III] postpun.
17. [DTL] POSTPUNERE s. f. (< postpune, după fr. postposer) v. encliză
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL