1. [MDA2] postitor, ~oare [At: CORESI, EV. 50 / Pl: ~i, ~oare / E: posti + -tor] (Înv) 1-2 smf, a (Persoană) care postește (1) Si: postnic1 (1-2). 3-4 smf, a (Persoană) care rabdă de foame. 5 a (Îvr; d. viață, trai) Care se desfășoară în posturi2 (1).
2. [Șăineanu, ed. VI] postitor m. cel ce postește.
3. [Scriban] postitór, -oáre adj. și s. Care postește mult timp, vorbind maĭ ales de uniĭ oamenĭ care se exercită să stea nemîncațĭ zecĭ de zile și să se arate publiculuĭ pe banĭ.
4. [D.Religios] postitor, -oare, postitori, -oare adj., s. m. și f. (Persoană) care postește, care respectă posturile sau care rabdă de foame. – Din posti + suf. -tor.
5. [DAR] postitor, postitoare, adj. (înv.) (persoană) care postește, care respectă posturile sau care rabdă de foame; postnic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL