1. [DEX '09] POSTFAȚA, postfațez, vb. I. Tranz. A scrie postfața unei cărți. – Din postfață.
2. [MDA2] postfața vt [At: DEX2 / Pzi: ~țez / E: postfață] A scrie postfața unei cărți.
3. [MDN '00] POSTFAȚA vb. tr. a scrie o postfață. (< postfață)
4. [DEX '09] POSTFAȚĂ, postfețe, s. f. Text explicativ adresat cititorilor și plasat la sfârșitul unei cărți. – Post1- + față (după fr. postface).
5. [MDA2] postfață sf [At: ALEXI, W. / S: post-față / Pl: ~fețe / E: fr postface] (Îoc prefață) Cuvânt de încheiere cu caracter explicativ plasat la sfârșitul unei cărți Si: epilog.
6. [DEX '98] POSTFAȚĂ, postfețe, s. f. Text sau comentariu explicativ adresat cititorilor și plasat la sfârșitul unei cărți. – Post1- + față (după fr. postface).
7. [DLRLC] POSTFAȚĂ, postfețe, s. f. (Spre deosebire de prefață) Cuvînt de încheiere la sfîrșitul unei cărți sau tipărituri. [Dimitrie Cantemir] adaosese prin 1721... o postfață în care iarăși vorbește de planul cel mare părăsit. IORGA, L. I 290.
8. [DN] POSTFAȚĂ s.f. Cuvînt către cititori așezat la sfîrșitul unei cărți. [După fr. postface].
9. [MDN '00] POSTFAȚĂ s. f. cuvânt către cititori la sfârșitul unei cărți. (după fr. postface)
10. [DOOM 3] postfață (desp. post-fa-) s. f., g.-d. art. postfeței; pl. postfețe
11. [DOOM 2] postfață (post-fa-) s. f., g.-d. art. postfeței; pl. postfețe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL