1. [MDA2] postnic1, ~ă a [At: (cca 1550) CUV. D. BĂTR. II, 457/24 / V: posnic / Pl: ~ici, ~ice / E: slv постьникъ] (Înv) 1-2 smf, a (Persoană) care postește (1) Si: (înv) postitor (1-2). 3-4 smf, a (Pex) (Om) smerit. 5 a (D. mâncăruri) Gătit fără carne și grăsime animală. 6 a (D. cărți de rugăciune) Care se citește în timpul postului2 (18).
2. [Scriban] póstnic și pósnic, -ă s. și adj., pl. f. e (vsl. postĭnikŭ). Vechĭ. Postitor, care postește.
3. [MDA2] posnic, ~ă a vz postnic1
4. [Scriban] pósnic, V. postnic.
5. [DAR] postnic, postnică, adj. (înv.) 1. (persoană) care postește, care respectă posturile; om smerit, cuvios. 2. (despre mâncare) de post. 3. (despre cărți de rugăciune) care se citește în timpul postului.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL