1. [DEX '09] POSMĂGI, posmăgesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A presăra cu pesmet o bucată de carne (înainte de a o frige). 2. Refl. A se usca ca un posmag. ♦ (Despre plante) A se ofili, a se veșteji. – Din posmag.
2. [MDA2] posmăgi [At: TDRG / V: ~megi, ~mogi / Pzi: ~gesc / E: posmag] (Reg) 1 vt A presăra pesmet peste o bucată de friptură, de pește sau de alt aliment, înainte de a le frige. 2 vr (D. oameni sau părți ale corpului lor) A slăbi foarte tare Si: a se sfriji, a se usca, a se scofâlci. 3 vr (Pex; d. oameni sau părți ale corpului lor) A se zbârci. 4 vr (Mun; d. fructe; îf posmogi) A se usca. 5 vr (D. plante) A se ofili.
3. [DEX '98] POSMĂGI, posmăgesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A presăra cu posmag o bucată de carne (înainte de a o frige). 2. Refl. A se usca ca un posmag. ♦ (Despre plante) A se ofili, a se veșteji. – Din posmag.
4. [DLRLC] POSMĂGI, posmăgesc, vb. IV. (Regional) 1. Tranz. A presăra cu posmag. 2. Refl. A se usca ca un posmag. Ce mi te-ai posmăgit așa? ISPIRESCU, la CADE.
5. [Șăineanu, ed. VI] posmăgì v. a se usca: ce mi te ai posmăgit așa? ISP. [Lit. a se usca ca un pesmet].
6. [MDA2] posmegi v vz posmăgi
7. [MDA2] posmogi v vz posmăgi
8. [Scriban] posmăgésc v. tr. (d. posmag). Fam. Fac ca posmagu, usuc. Fig. Refl. Mă zbîrcesc, mă stafidesc, îmbătrînesc: o babă posmăgită. Încrețit, încruntat, supărat: posmăgit de pagubă. – Și -ogésc.
9. [DOOM 3] posmăgi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. posmăgesc, 3 sg. posmăgește, imperf. 1 posmăgeam; conj. prez. 1 sg. să posmăgesc, 3 să posmăgească
10. [DOOM 2] posmăgi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. posmăgesc, imperf. 3 sg. posmăgea; conj. prez. 3 să posmăgească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL