1. [MDA2] poslușanie sf [At: (a. 1630) BUL. COM. IST. V, 55 / V: (îrg) pozlu~, (înv) ~șenie, ~loș~, ~ujenie, pus~ / Pl: ~ii / E: slv послоушаниѥ] 1 (Înv) Ascultare. 2 (Înv) Supunere. 3 (Înv) Muncă prestată pe moșiile boierești sau mănăstirești. 4 (Înv; pgn) Muncă. 5 (Înv) Serviciu. 6 (Înv) Slujbă religioasă. 7 (Înv; lpl) Obiecte care servesc la oficierea unui serviciu religios. 8 (Îrg) Aprobare. 9 (Îrg) Dispoziție.
2. [Scriban] poslușánie f. (vsl. poslušaniĭe, supunere, infl. de posluženiĭe, slujbă. V. blagopo-). Vechĭ. Slujbă, serviciŭ. – Și -jénie (Mold.).
3. [MDA2] posloșanie sf vz poslușanie
4. [MDA2] poslujenie sf vz poslușanie
5. [MDA2] poslușenie sf vz poslușanie
6. [MDA2] pozlușanie sf vz poslușanie
7. [MDA2] puslușanie sf vz poslușanie
8. [D.Religios] poslușanie, poslușanii s. f. (Înv.) 1. Ascultare, supunere. 2. Muncă prestată pe moșiile mănăstirești sau boierești; p. gener. serviciu, muncă, slujbă. ♦ Slujbă religioasă, serviciu divin. ♦ (La pl.) Obiecte care servesc la oficierea unui serviciu religios. 3. Dezlegare; îngăduință, dispoziție, aprobare. [Var.: poslușenie, poslujenie, posloșanie, puslușanie s. f.] – Din sl. poslušanije.
9. [D.Religios] puslușanie s. f. v. poslușanie.
10. [DLRLV] POSLUȘANIE s. f. 1. (Mold.) Ascultare, supunere. Era drag tuturor fraților în mănăstire pentru smerenia și poslușania ce avea cătră toți. VARLAAM; cf. DOSOFTEI, VS. 2. (Mold., ȚR) Muncă prestată pe moșiile boierești sau mănăstirești; muncă, slujbă, serviciu. A: Și făcîndu-i poslușanie un ucenic ... DOSOFTEI. VS; cf. URECHE. B: Să nevoia spre toate poslușaniile. ANON. CANTAC.; cf. BIBLIA (1688); NEAGOE. ♦ Slujbă religioasă. A: Să fac (ă) sfînta pos[lu]sanie. MÎNTUIREA PĂCĂTOȘILOR, 1691. B: Și fraților ... dați ... la toată slujba poslușeniei ... BIBLIA (1688). ♦ (ȚR) Obiect de cult religios. Și toate vasele lor și toate poslușaniile lor pre nume să socotiți pre dînșii. BIBLIA (1688). 3. (Mold.) Dezlegare, îngăduință, aprobare. Parimiile preste an tipărite ... cu poslusaniia smeritului Dosoftei mitropolitul. DOSOFTEI, PARIMIAR; cf. PRAV. Variante: poslușenie (BIBLIA 1688). Etimologie: sl. poslušanije. Vezi și posluși, poslușire, poslușitor, poslușnic. Cf. d v o r b ă (2), p o z v o l, p o z v o l e n i e, p o z v o l i r e.
11. [DLRLV] POSLUȘENIE s. f. v. poslușanie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL