1. [DEX '09] PORȚELAN, (2) porțelanuri, s. n. 1. Material ceramic alb și translucid obținut prin arderea la temperaturi înalte a unei paste de cuarț, de caolin și de feldspat împreună cu adaosuri de alți componenți, folosit la fabricarea vaselor industriale sau de laborator, a izolatoarelor electrice, a vaselor de uz casnic sau a unor obiecte decorative. 2. Obiect făcut din porțelan (1). [Var.: (rar) porcelan s. n.] – Din germ. Porzellan.
2. [MDA2] porțelan sn [At: (a. 1766) IORGA, S. D. XII, 81 / V: (rar) ~ă sf, ~rcel~, ~rcelană sf, (îvp) ~țăl~, ~țol~, (înv) părțăl~, ~lon, ~țul~, purțul~ / Pl: ~uri, ~e / E: ngr πορτσελάνα, ger Porzellan, it porcellana] 1 Material ceramic vitrifiat și translucid, alb, alb-albăstrui, gălbui, obținut prin arderea, la temperaturi ridicate, a unei paste de caolin, cuarț și feldspat, folosit la fabricarea vaselor industriale de laborator, a vaselor de uz casnic, a izolatoarelor, a obiectelor decorative Si: (reg) marmură1. 2 (Csc) Obiect din porțelan (1). 3 (Înv) Faianță.
3. [DLRLC] PORȚELAN, (2) porțelanuri, s. n. 1. Produs ceramic, alb și translucid, obținut prin arderea unei paste formată din cuarț, caolin, feldspat etc., folosit la fabricarea vaselor industriale și de laborator, a izolatoarelor electrice, a vaselor de uz casnic, a unor obiecte decorative etc. V. faianță. Ca să facă și el ceva, împinse în lături scrumiera de porțelan, C. PETRESCU, O. P. I 191. Ceaiul... fu servit în cești de porțelan subțire japonez. CĂLINESCU, E. O. I 84. Sala era pardosită cu oglinzi, păreții de porțelan, ușile de cristal. NEGRUZZI, S. I 240. ◊ (Metaforic) în rada portului, departe, sub cerul de porțelan, două vapoare negre zăceau ancorate. BART, E. 19. 2. Obiect (vas, statuetă, bibelou etc.) făcut din acest material. Magazin de porțelanuri. Colecție de porțelanuri. – Variantă: (rar) porcelan, (2) porcelanuri și porcelane (GALACTION, O. I 324), s. n.
4. [DN] PORȚELAN s.n. 1. Material ceramic, vitrifiant și translucid, de culoare albă, obținut prin arderea unei paste de caolin, cuarț și feldspat. 2. Obiect, vas fabricat din acest material. [Var. porcelan s.n. / < germ. Porzellan, cf. fr. porcelaine, it. porcellana].
5. [MDN '00] PORȚELAN s. n. produs ceramic, vitrifiant și translucid, alb, prin arderea unei paste de caolin, cuarț și feldspat. ◊ obiect, vas fabricat din porțelan (1). (< germ. Porzellan)
6. [Șăineanu, ed. VI] porțelan n. 1. olărie albă foarte fină, compusă mai ales din caolin; 2. vas de porțelan; 3. un fel de scoică univalvă foarte lucitoare.
7. [Scriban] porțelán n., pl. urĭ (germ. porzellan, d. it. porcellana, care vine d. pg. porcelana, numele unor melcĭ foarte frumoșĭ aplicat porțelanuluĭ chinezesc, adus de Portughejĭ în Eŭropa. It. porcella, purcea și numele acelor melcĭ). Un fel de argilă albă translucidă din care se fac farfuriĭ, ceștĭ ș. a. – Vulg. porțolan (sîrb. porculan). – Porțelanu se distinge de cele-lalte produse ceramice, și maĭ ales de faĭanță, pin transluciditate și vitrificațiune. El se obține pin arderea uneĭ argile albe speciale, kaolinu, (produs din descompunerea feldspatuluĭ), ale căruĭ principale zăcăminte se află în China, Japonia, Saxonia și Francia (lîngă Limoges). Kaolinuluĭ, spălat și curățat cu îngrijire, i se dă forma dorită, și pe urmă se supune uneĭ prime acțiunĭ a foculuĭ. Apoĭ i se dă un smalț particular și, în fine, se arde bine în cuptor. După aceasta poate fi ornat cu diverse colorĭ vitrificabile și ars a treĭa oară ca să i se lipească colorile pe tot-de-a-una. E renumită fabrica de porțelan de la Sèvres, lîngă Paris.
8. [DEX '09] PORCELAN s. n. v. porțelan.
9. [MDA2] părțălan sn vz porțelan
10. [MDA2] porcelan sn vz porțelan
11. [MDA2] porcelană sf vz porțelan
12. [MDA2] porțălan sn vz porțelan
13. [MDA2] porțelană sf vz porțelan
14. [MDA2] porțelon sn vz porțelan
15. [MDA2] porțolan sn vz porțelan
16. [MDA2] porțulan sn vz porțelan
17. [MDA2] purțulan sn vz porțelan
18. [DN] PORCELAN s.n. v. porțelan.
19. [DOOM 3] porțelan s. n., (obiecte; sorturi) pl. porțelanuri
20. [DOOM 2] porțelan s. n., (obiecte, sorturi) pl. porțelanuri
21. [MDO] porțelan
22. [IVO-III] porțelan, -nuri.
23. [DER] porțelan (porțelanuri), s. n. – Material ceramic, translucid, alb. – Var. porțolan. Mr. purțilane. It. porcellana, prin intermediul ngr. πορτσελάνα sau din germ. Porzellan. Pentru var., cf. sb. porculan.
24. [DE] PORȚELÁN (< germ., it.) s. n. Material ceramic vitrifiat, translucid, alb, glazurat, obținut prin arderea la temperaturi de 1.250-1.450°C a unui amestec de caolin, feldspat și cuarț, la care se adaugă steatit, corindon, pigmenți coloranți organici etc. pentru a-i conferi proprietăți speciale; este folosit la confecționarea izolatoarelor electrice, a vaselor de laborator, a unor obiecte tehnico-sanitare, de uz casnic, a veselei etc. Din p. se execută variate obiecte de artă, putând fi modelat și colorat prin smălțuire, decalcomanie, pictare etc. P. a fost obținut pentru prima oară în China, în timpul dinastiei Tang (618-907), cunoscând o mare dezvoltare în timpul dinastiei Yuan (1279-1368). În Europa, după mai multe încercări și imitații, secretul p. veritabil a fost descoperit în c. 1707, în Saxonia, de J.F. Böttger și E.W. von Tschirnhaus. ♦ Obiect făcut din materialul descris mai sus.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL