1. [DEX '09] PORUNCITOR, -OARE, poruncitori, -oare, adj. 1. Care poruncește (1), ordonă; căruia îi place să poruncească, să domine. Om poruncitor. 2. Care exprimă o poruncă, un ordin; p. ext. autoritar. Ton poruncitor. [Var.: (reg.) poroncitor, -oare adj.] – Porunci + suf. -tor.
2. [MDA2] poruncitor, ~oare [At: ST. LEX. 250r/19 / V: (îrg) ~ron~, (înv) ~răn~, ~ren~ / Pl: ~i, ~oare / E: porunci + -tor] 1-2 smf, a (Îrg) (Persoană) care poruncește (1). 3-4 smf, a (Îrg) (Persoană) care caută să-și impună, cu orice preț, hotărârile sau părerile. 5-6 smf, a (Om) energic și autoritar. 7-8 smf, a (înv) (Persoană) care stăpânește, conduce. 9 av Cu autoritate. 10 a (D. manifestări ale oamenilor) Care trădează o poruncă (1). 11 a (D. manifestări ale oamenilor) Care caută să impună. 12 a (D. privire, glas) Care exprimă o poruncă. 13 a (D. privire, glas) Autoritar. 14-15 sn, a (Grm; înv; șîs mod ~) Mod imperativ.
3. [DLRLC] PORUNCITOR, -OARE, poruncitori, -oare, adj. Care exprimă o poruncă, un ordin; p. ext. autoritar. Arendașul nu putu răbda privirea aceea stăruitoare, sfredelitoare, poruncitoare, ci plecă ochii în jos și înțelese că de data asta era bătut. SANDU-ALDEA, D. N. 216. Mișcările lui repezi și poruncitoare zoreau lucrul, oamenii urcau și coborau schelele. ANGHEL, PR. 57. ◊ (Adverbial) Căpitanul se încruntă mînios, ridică poruncitor mîna. CAMIL PETRESCU, U. N. 335. Mașina repeta, stăruitor și poruncitor, același avertisment ascuțit ca un țipăt mînios. REBREANU, R. II 45. ♦ Expr. Imperios. Simțea o dorință poruncitoare de a se apropia, de a se uita în ochii lor, de a le cerceta fețele de aproape de tot. DUMITRIU, V. L. 59. ◊ (Substantivat) Stăpîn. Tu ești, după port, un poruncitor și omul acesta e poruncit de veacuri. ARGHEZI, P. T. 10. – Variantă: (regional) poroncitor, -oare (HOGAȘ, M. N. 28) adj.
4. [Șăineanu, ed. VI] poruncitor a. care poruncește.
5. [Scriban] poruncitór, -oáre adj. Care poruncește. Imperativ: ton poruncitor.
6. [DEX '09] PORONCITOR, -OARE adj. v. poruncitor.
7. [MDA2] porăncitor[1], ~oare a vz poruncitor
8. [MDA2] porencitor, ~oare a vz poruncitor
9. [MDA2] poroncitor, ~oare a vz poruncitor
10. [DOOM 3] poruncitor adj. m., pl. poruncitori; f. sg. și pl. poruncitoare
11. [DOOM 2] poruncitor adj. m., pl. poruncitori; f. sg. și pl. poruncitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL