1. [MDA2] porumbea2 sf [At: JARNÍK-BÎRSEANU, D. 172 / Pl: ~ele / E: porumb + -ea] (Orn; reg) Porumbiță (1).
2. [MDA2] porumbea1 sf [At: LB / V: (reg) ~râm~[1] / Pl: ~ele / E: porumbă + -ea] 1-2 (Pop; șhp) Porumbă1 (mică) Si: porumbică (1-2). 3 (Bot; reg) Porumbar1 (Prunus spinosa). 4 (Bot; reg; îc) ~ua-ursului Strugurii-ursului (Arctostaphylos uva-ursi)
3. [DLRLC] PORUMBEA2, -ICĂ, porumbele, s. f. Porumbă1. Ș-atunci oi fi nora-sa Cînd o face plopul nuci Și sălcuța mere dulci, Și răchita porumbele, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 272. – Variantă: porumbrică (SADOVEANU, Î. A. 116) s. f.
4. [DLRLC] PORUMBEA, porumbele, s. f. (Regional) Porumbiță. Foaie verde iarbă rea. Iacă văz o porumbea... Oare nu-i din țara mea? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 172.
5. [DEX '09] PORUMBEL, -EA, porumbei, -ele, s. m., s. f., adj. I. 1. S. m. Nume dat mai multor specii de păsări sălbatice sau domestice, de talie mijlocie sau mică, cu ciocul scurt, cu penajul divers colorat (Columba); pasăre aparținând uneia dintre aceste specii; hulub, porumb (II), porumbaș. ◊ Porumbel călător (sau de poștă, voiajor) = porumbel dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, folosit pentru transmiterea mesajelor. ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi) ca porumbeii (sau ca doi porumbei) = a trăi în dragoste și în bună înțelegere. ◊ Compus: porumbel-râzător = guguștiuc. 2. S. f. (Reg.) Porumbiță. II. S. m. Știulete de porumb cu boabele încă necoapte, în lapte, care se mănâncă fierte sau coapte în spuză. III. 1. S. f. Fructul porumbarului1, sferic, de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; porumbă1. 2. S. m. (Bot.) Porumbar1. 3. S. m. (bot.; la pl.) Mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori albastre, care crește prin vii și livezi (Muscari botryoides). IV. Adj. (Reg.) Porumb (III). – Porumb + suf. -el, -ea.
6. [MDA2] porâmbea sf vz porumbea1
7. [MDA2] porumbrea[1] sf vz porumbea1
8. [DEX '98] PORUMBEL, -EA, porumbei, -ele, subst., adj. I. 1. S. m. Nume dat mai multor specii de păsări sălbatice sau domestice, de talie mijlocie sau mică, cu ciocul scurt, cu penajul extrem de variat (Columba); pasăre aparținând uneia dintre aceste specii; hulub, porumb (II), porumbaș. ◊ Porumbel călător (sau de poștă, voiajor) = porumbel dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, folosit pentru transmiterea mesajelor. ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi) ca porumbeii (sau ca doi porumbei) = a trăi în dragoste și în bună înțelegere. ◊ Compus: porumbel-râzător = guguștiuc. 2. S. f. (Reg.) Porumbiță. II. S. m. Știulete de porumb cu boabele încă necoapte, în lapte, care se mănâncă fierte sau coapte în spuză. III. 1. S. f. Fructul porumbarului1, sferic, de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; porumbă1. 2. S. m. (Bot.) Porumbar1. 3. S. m. (bot.; la pl.) Mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori albastre, care crește prin vii și livezi (Muscari botryoides). IV. Adj. (Reg.) Porumb (III). – Porumb + suf. -el, -ea.
9. [DLRLC] PORUMBRICĂ1 s. f. v. porumbea2.
10. [Scriban] porumbreá și -umbeá f., pl. ele (d. porumbă). Mold. nord. Porumbă, poroambă, fruct de porumbrel. Prov. Dracu-ĭ zice porumbrea, și-ĭ maĭ negru de cît ĭa. – Și -ícă, pl. tot ele (J. Bt. Dat. uĭt. 134).
11. [DOOM 3] porumbea (fruct; porumbiță) (reg.) s. f., art. porumbeaua, g.-d. art. porumbelei; pl. porumbele
12. [DOOM 2] porumbea (fruct, porumbiță) (reg.) s. f., art. pormbeaua, g.-d. art. porumbelei; pl. porumbele, art. porumbelele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL