1. [DEX '09] PORUMBAR1, porumbari, s. m. Arbust sălbatic din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori albe și cu fructe sferice de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; porumbel (III 2), scorombar (Prunus spinosa). – Porumbă1 + suf. -ar.
2. [DEX '09] PORUMBAR2, (I) porumbare, s. n., (II) porumbari, s. m. I. S. n. 1. Adăpost pentru porumbei (I 1); porumbărie (1), hulubărie. 2. Construcție de nuiele sau de șipci în care se depozitează pentru uscare și păstrare știuleții de porumb; coșar, pătul, porumbărie (2). II. S. m. (Reg.) Specie de uliu. – Porumb + suf. -ar.
3. [MDA2] porumbar1 sm [At: MARIAN, S. R. II, 138 / V: (reg) ~rob~, ~rom~ / Pl: ~i / E: porumbă1 + -ar] Arbust sălbatic din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, flori albe și fructe sferice, negre-vineții, cu gust acru, astringent Si: porumbel (16), (reg) coțobrel, curcudel, mărăcine, porumb (15), porumbea1 (3), porumbică1 (3), scorombar, sprin, țârn (Prunus spinosa).
4. [MDA2] porumbar2 [At: LB / V: (reg) ~râm~, ~rom~ sn / Pl: (1-3) ~e, (4-6) ~i / E: porumb + -ar] 1-2 sn Porumbărie (1, 4). 3 sn (Reg) Pătul. 4 sm (Rar) Persoană care crește sau vinde porumbei (1). 5 sm (Iuz) Ostaș care îngrijea porumbei (2) călători. 6 sm (Orn; reg; șîs uliu ~) Uliul-găinilor (Accipiter gentilis).
5. [DEX '98] PORUMBAR2, (I) porumbare, s. n., (II) porumbari, s. m. I. S. n. 1. Adăpost pentru porumbei (I 1); porumbărie (1), hulubărie. 2. Construcție de nuiele sau de șipci în care se păstrează știuleții de porumb; coșar, pătul, porumbărie (2). II. S. m. (Reg.) Specie de uliu. – Porumb + suf. -ar.
6. [DLRLC] PORUMBAR 1, porumbari, s. m. Arbust sălbatic, din familia rozaceelor, cu ramurile terminate printr-un spin, cu flori albe și cu fructe acre-astringente, negre-vineții, care crește la marginea pădurilor, în tufișuri sau pe terenuri necultivate (Primus spinosa); scorombar.
7. [DLRLC] PORUMBAR4, porumbare, s. n. Construcție (de nuiele sau de. șipci) în care se păstrează știuleții de porumb; coșar, pătul. Tîrna servește la rădicatul porumbului de jos în pod sau în pătule zise și porumbare. La HEM.
8. [DLRLC] PORUMBAR3, porumbare, s. n. Coteț pentru porumbei1, de obicei sprijinit pe un picior înalt de lemn; porumbărie.
9. [DLRLC] PORUMBAR 2, porumbari, s. m. (Regional) Uliu.
10. [Șăineanu, ed. VI] porumbar m. 1. cel ce crește sau vinde porumbei; 2. arbust foarte spinos și mult ramificat, crește prin tufișuri și locuri inculte (Prunus spinosa); 3. Zool. Buc. uliu (se hrănește cu porumbei). ║ n. 1. coteț de porumbei; 2. coșar de porumb.
11. [Scriban] porumbár m. (d. porumb). Soldat care îngrijește de porumbiĭ călătorĭ de dus informațiunile. Vest. Porumb, porumbel, un fel de prun pitic și ghimpos (prunus spinosa). Un fel de ulĭ care atacă porumbiĭ (lat. palumbarius). S. n., pl. e. Munt. Leasă, coșar de șipcĭ de păstrat ștulețiĭ de porumb.
12. [MDA2] porâmbar sn vz porumbar2
13. [MDA2] porobar sm vz porumbar1
14. [MDA2] porombar1 sm vz porumbar1
15. [MDA2] porombar2 sn vz porumbar2
16. [DOOM 3] porumbar2 (arbust; pasăre) s. m., pl. porumbari
17. [DOOM 3] porumbar1 (adăpost pentru porumbei, pătul) s. n., pl. porumbare
18. [DOOM 2] porumbar1 (arbust, pasăre) s. m., pl. porumbari
19. [DOOM 2] porumbar2 (adăpost pentru porumbei, pătul) s. n., pl. porumbare
20. [DRAM 2021] porumbár, porumbari, (porumbrel), s.m. Arbust cu ramuri spinoase (Prunus spinosa L.). ■ (med. pop.) Fructele și rădăcinile se folosesc pentru întărirea dinților, la junghiuri și diaree. – Din porumbă „fruct al porumbarului” + suf. -ar (MDA).
21. [DRAM 2015] porumbar, porumbari, (porumbrel), s.m. – (bot.) Arbust cu ramuri spinoase. – Din porumbă „fruct al porumbarului” (< lat. *polumba) + suf. -ar (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL