1. [DEX '09] PORTĂREL, portărei, s. m. 1. Funcționar însărcinat cu executarea sentințelor judecătorești. 2. Slujbaș domnesc subordonat portarului (2). – Portar + suf. -el.
2. [MDA2] portărel sm [At: (a. 1776) URICARIUL XIX, 331 / V: (reg) ~tarău, ~eu, pur~ / Pl: ~ei / E: portar + -el] 1-2 (Reg; șhp) Portar (2) (tânăr). 3 (Spc) Fiecare dintre feciorii care, în ceremonialul nunții țărănești, închid poarta1 (1) curții unde este nunta și nu permit ieșirea tinerilor căsătoriți decât după ce aceștia plătesc o despăgubire. 4 (Înv) Slujbaș domnesc subordonat portarului (2). 5 (Înv) Funcționar însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură și cu executarea hotărârilor judecătorești Si: (reg) portar (2).
3. [DEX '98] PORTĂREL, portărei, s. m. 1. Funcționar însărcinat cu executarea unei sentințe judecătorești. 2. Slujbaș domnesc subordonat portarului (2). – Portar + suf. -el.
4. [DLRLC] PORTĂREL, portărei, s. m. 1. (Ieșit din uz) Executor judecătoresc. Chiar în ziua aceea, omul a venit cu un portărel de la tribunal și cu o trăsură. PAS, Z. I 243. 2. (Învechit) Slujbaș domnesc subordonat portarului (3). Din larguri de palută ies patru portărei. Au coifuri, au ceaprazuri, au sulița la ei. COȘBUC, P. II 194.
5. [Șăineanu, ed. VI] portărel m. funcționar public însărcinat cu notificarea actelor de justiție și cu executarea sentințelor. [Lit. mic portar sau ușier].
6. [Scriban] portărél m., pl. eĭ (dim. d. portar). Vechĭ. Funcționar supt portaru cel mare. Azĭ. Funcționar public care notifică actele justițiiĭ și execută sentențele judiciare (e asimilat cu magistrațiĭ).
7. [MDA2] portarău sm vz portărel
8. [MDA2] portăreu sm vz portărel
9. [MDA2] purtărel sm vz portărel
10. [DOOM 3] portărel s. m., pl. portărei, art. portăreii
11. [DOOM 2] portărel s. m., pl. portărei, art. portăreii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL