1. [DEX '09] POROCLI vb. IV v. porecli.
2. [MDA2] porocli2 v vz porecli
3. [MDA2] porocli1 sm vz poreclă
4. [DEX '09] POLICRĂ s. f. v. poreclă.
5. [DEX '09] PORECLĂ, porecle, s. f. 1. Supranume dat unei persoane în legătură cu o trăsătură caracteristică a fizicului său, a psihicului sau a activității sale. 2. (Înv. și reg.) Nume de familie. [Var.: (reg.) policră, poriclă s. f.] – Din sl. poreklo.
6. [DEX '09] PORECLI, poreclesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva o poreclă (1). 2. (Înv. și reg.) A da cuiva un nume; a numi. [Var.: (reg.) porocli vb. IV] – Din poreclă.
7. [DEX '09] PORICLĂ s. f. v. poreclă.
8. [MDA2] cheaș sn [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Poreclă.
9. [MDA2] polecră sf vz poreclă
10. [MDA2] polecri[1] v vz porecli
11. [MDA2] policră sf vz poreclă
12. [MDA2] policri v vz porecli
13. [MDA2] polocră[1] sf vz poreclă
14. [MDA2] polocre[1] sf vz poreclă
15. [MDA2] polocri2 v vz porecli
16. [MDA2] polocri1 sf vz poreclă
17. [MDA2] polocru sm vz poreclă
18. [MDA2] porecla v vz porecli
19. [MDA2] poreclă sf [At: CORESI, EV. 155 / V: (reg) plorică, polecră, policră, poloce, polocri sfi, polocru (Pl și: poloacre) sn, ~reglă, ~ric~, ~riglă, ~rlocre, ~roclă, ~rocli sfi, prolecă, prolecră, prolică, proligă, prorică / Pl: ~le / E: slv порєкло] 1 (Îrg) Nume de familie. 2 Supranume dat, de obicei în bătaie de joc, unei persoane, și urmașilor ei, uneori în legătură cu o trăsătură caracteristică a aspectului său exterior, a psihicului sau a activității sale Si: (rar) poreclire (4), (îvr) poreclitură. 3 (Pgn) Supranume.
20. [MDA2] porecli [At: CORESI, EV. 179 / V: (reg) pole~, policri, polocri, ~cla, porecri, ~egli, ~ricla, ~ricli, ~rigli, ~rocli, proroc~ / Pzi: ~esc / E: poreclă] 1 vt (Îrg) A da cuiva un nume Si: a numi1. 2 A da cuiva o poreclă (2) Si: (reg) a nunăși, a policrări. 3 vt (Pgn) A da cuiva un epitet Si: a califica. 4 vi (Îvr) A batjocori. 5 vi (Înv) A nesocoti. 6 vrr (Trs; îf porecri) A se blestema. 7 vt (îvr) A învinui.
21. [MDA2] poreglă sf vz poreclă
22. [MDA2] poregli v vz porecli
23. [MDA2] poricla v vz porecli[1]
24. [MDA2] poriclă sf vz poreclă
25. [MDA2] poricli v vz porecli
26. [MDA2] poriglă sf vz poreclă
27. [MDA2] porigli v vz porecli
28. [MDA2] porlocre sf vz poreclă
29. [MDA2] poroclă sf vz poreclă
30. [MDA2] prolecă sf vz poreclă
31. [MDA2] prolecră sf vz poreclă
32. [MDA2] prolică sf vz poreclă
33. [MDA2] prorică sf vz poreclă
34. [MDA2] prorocli v vz porecli
35. [DEX '98] PORECLĂ, porecle, s. f. 1. Supranume dat, de obicei în bătaie de joc, unei persoane, mai ales în legătură cu o trăsătură caracteristică a aspectului său exterior, a psihicului sau a activității sale. 2. (Înv. și reg.) Nume de familie. [Var.: (reg.) policră, poriclă s. f.] – Din sl. poreklo.
36. [DLRLC] PORECLĂ, porecle, s. f. 1. Supranume dat (uneori în bătaie de joc) unei persoane, în legătură cu o trăsătură caracteristică a aspectului său exterior, a psihicului sau a activității sale. Îi spuneau Cocor, căci avea nas lung și coroiat și sta puțin adus din șale... Mitrea, care semăna leit cu taică-su, fusese înscris la primărie cu porecla tatălui său. SADOVEANU, M. C. 7. Porecla alintată și zoologică, Nevăstuica, a căpătat-o mai tîrziu, la un an jumătate, cînd tot unchiul Izu care-i fusese naș, impresionat de neastîmpărul ochilor și mișcărilor, a mai botezat-o a doua oară. C. PETRESCU, A. 449. Ne dase nume de curcani Un hîtru, bun de glume; Noi am schimbat lîngă Balcani Porecla în renume! ALECSANDRI, O. 235. 2. (Învechit și popular) Nume de familie. Ce-ar zice moșul meu cînd ar afla că mi-am schimbat porecla familiei? ALECSANDRI, T. 1016. Ca să se supuie modei polone, mai adăogi și un «schi» la porecla sa și din Scavin se făcu Scavinschi. NEGRUZZI, S. I 205. – Variante: (regional) policră (DUMITRIU, N. I. 64), poriclă (MACEDONSKI, O. II 167), poriglă (RETEGANUL, P. III 18) s. f.
37. [DLRLC] PORECLI, poreclesc, vb. IV. Tranz. A da o poreclă; a supranumi. Gospodarii de la Malu Surpat, care puneau nume noi la toate, porecliseră pe Agapia lui Lungu, «Scurta» căci i-ajungea numai pînă la subțiori lui Iordan. SADOVEANU, M. C. 6. Mă întreceam cu fetele cele mai mari din. tors și ele din răutate mă porecleau «Ion Torcălău». CREANGĂ, O. A. 287. – Variantă: (regional) porocli (ISPIRESCU, L. 229) vb. IV.
38. [DLRLC] PORIGLĂ s. f. V. poreclă.
39. [DLRM] PORIGLĂ s. f. v. poreclă.
40. [Șăineanu, ed. VI] poreclă f. 1. supranume dat mai ales în bătaie de joc: noi am schimbat porecla în renume AL.; 2. supranume în genere: o falnică poreclă, un titlu de strămoș AL. [Slav. POREKLO].
41. [Șăineanu, ed. VI] poreclì v. a da o poreclă.
42. [Scriban] polécră, V. poreclă.
43. [Scriban] polícră, -crésc, V. poricl-.
44. [Scriban] polocrésc, V. poreclesc.
45. [Scriban] poréclă f., pl. e (vsl. po-reklo, poreclă, d. rešti-rekon, a zice. V. pro-roc). Prenume, nume de familie. Supranume (maĭ ales ironic): Peneș Curcanu șĭ-a schimbat porecla în renume. – În vest și poriclă, polecră (Șez. 37, 16), policră, în Trans. și poriglă, în Bihor (Șez. 37, 130) prolícă, pl. icĭ.
46. [Scriban] poreclésc v. tr. (d. poreclă). Daŭ o poreclă, supranumesc: copiiĭ aŭ obiceĭ de se poreclesc între eĭ. – Și poroclesc (est), poriclesc, policresc și polocresc (vest).
47. [Scriban] poroclésc, V. poreclesc.
48. [Scriban] prolícă, V. poreclă.
49. [DOOM 3] poreclă (desp. -re-clă) s. f., g.-d. art. poreclei; pl. porecle
50. [DOOM 3] porecli (a ~) (desp. -re-cli) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poreclesc, 3 sg. poreclește, imperf. 1 porecleam; conj. prez. 1 sg. să poreclesc, 3 să poreclească
51. [DOOM 2] poreclă (-re-clă) s. f., g.-d. art. poreclei; pl. porecle
52. [DOOM 2] porecli (a ~) (-re-cli) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poreclesc, imperf. 3 sg. poreclea; conj. prez. 3 să poreclească
53. [MDO] poreclă
54. [IVO-III] poreclă, -cle.
55. [DER] poreclă (porecle), s. f. – Supranume. – Var. poriclă, polecră. Sl. (sb., cr.) poreklo (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 278; Iordan, Dift., 97). – Der. porecli (var. porocli), vb. (a supranumi).
56. [DTL] PORECLĂ s. f. (cf. sl. poreklo). v. supranume.
57. [DRAM 2015] policră, (polecră), s.f. – (dial.) Poreclă; ciufulitură: „Moisenii sînt gîlcoi, așa li-i policra” (Papahagi, 1925). „La noi, tăte satele au câte o polecră” (idem: 315). – Din poreclă (< sl. poreklo, Miklosich, Cihac, Iordan, cf. DER; DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL