Definiție și ce înseamnă popularizare

1. [DEX '09] POPULARIZARE, popularizări, s. f. Acțiunea de a populariza și rezultatul ei. – V. populariza.

2. [MDA2] popularizare sf [At: DDRF / Pl: ~zări / E: populariza] 1 Aducere la cunoștința unui număr de oameni, într-o formă accesibilă, o operă, o idee, o știință etc. 2 (Îla) De ~ Care urmărește răspândirea cunoștințelor, culturii etc., în masele largi. 3 (Îal) Care se adresează unui public larg. 4-5 (Rar; ccr) Lucrare de popularizare (2-3).

3. [DLRLC] POPULARIZARE, popularizări, s. f. Acțiunea de a populariza și rezultatul ei; răspîndire în masele largi. Acest entuziasm literar de tinereță și-a găsit realizare și răspîndire într-o bibliotecă de popularizare. SADOVEANU, E. 183.

4. [DN] POPULARIZARE s.f. Acțiunea de a populariza și rezultatul ei; răspîndire în public. [< populariza].

5. [DEX '09] POPULARIZA, popularizez, vb. I. Tranz. A răspândi, a face să fie cunoscută de către un număr mare de oameni, într-o formă accesibilă, o persoană, o idee, o știință etc. – Din fr. populariser.

6. [MDA2] populariza vt [At: BĂLCESCU, ap. GHICA / Pzi: ~zez / E: fr populariser] A face să fie cunoscut de către un anumit număr de oameni, într-o formă accesibilă, o operă, o idee, o știință etc.

7. [DLRLC] POPULARIZA, popularizez, vb. I. Tranz. A răspîndi în masele largi ale poporului, într-o formă accesibilă, o idee, o teorie, o știință; a face cunoscute în mase o metodă, o realizare sau pe autorul lor etc. A pus la concurs cîntecul gintei latine, cu scop de a-l traduce... și de a-l populariza în întreaga lume latină. ALECSANDRI, S. 106. ◊ Refl. pas. Despre el și despre tractoriști s-a scris în toate ziarele de zeci de ori. Numele său... și al tuturor celorlalți s-au popularizat în toată țara. MIHALE, O. 481.

8. [DN] POPULARIZA vb. I. tr. A face cunoscut, a răspîndi, a face popular (o idee, o operă etc.). [Cf. fr. populariser, it. popolarizzare].

9. [MDN '00] POPULARIZA vb. tr. a face popular, cunoscut, a răspândi (o idee, o operă). (< fr. populariser)

10. [Șăineanu, ed. VI] popularizà v. a face popular: a populariza știința.

11. [Scriban] *popularizéz v. tr. (d. popular; fr. populariser). Fac popular, fac să ajungă în popor: a populariza o știință, o ideĭe. Fac să placă poporuluĭ: bunătatea te popularizează. V. vulgarizez.

12. [Scriban] *vulgarizéz v. tr. (d. vulg; fr. -iser). Prefac în vulgar. Răspîndesc în popor. (Maĭ bine zis popularizez).

13. [DOOM 3] popularizare s. f., g.-d. art. popularizării; pl. popularizări

14. [DOOM 2] popularizare s. f., g.-d. art. popularizării; pl. popularizări

15. [DOOM 3] populariza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. popularizez, 3 popularizează; conj. prez. 1 sg. să popularizez, 3 să popularizeze

16. [DOOM 2] populariza (a ~) vb., ind. prez. 3 popularizează

17. [IVO-III] popularizez.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] politnic sm [At: (a. 1800) IORGA, S. D. XVI, 17 / Pl: ~ici […]
1. [DEX '09] POLITOLOG, -Ă, politologi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist […]
1. [DEX '09] POLITOLOGIC, -Ă, politologici, -ce, adj. Referitor la politologie, de politologie. – Din […]
1. [DEX '09] POLITOLOGIE s. f. Ramură a științelor sociale care studiază activitățile, relațiile, instituțiile […]
1. [MDA2] politom, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr polytome] […]
1. [DEX '09] POLITOMIE s. f. (Log.; rar) Diviziune în mai multe părți a unui […]
1. [DEX '09] POLITONAL, -Ă, politonali, -e, adj. (Muz.) Referitor la politonalitate, de politonalitate. – […]
1. [DEX '09] POLITONALISM s. n. Combinație simultană de elemente melodice care aparțin unor tonalități […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro