1. [DEX '09] POPOSIRE s. f. Faptul de a poposi (1); popas (1), oprire. – V. poposi.
2. [MDA2] poposire sf [At: DRLU / V: (înv) pro~ / Pl: ~ri / E: poposi] 1 Întrerupere pentru scurt timp a cursului unei plimbări, a unei călătorii, al unui marș pentru a se odihni Si: oprire, popas, (rar) poposeală (1). 2 Rămânere la cineva peste noapte Si: (rar) poposeală (1), (îvp) mânere. 3 Adăpostire undeva peste noapte Si: (rar) poposeală (3), (îvp) mânere. 4 (Reg) Găzduire. 5 (Îvr) Odihnire.
3. [DEX '98] POPOSIRE, poposiri, s. f. Faptul de a poposi (1); popas (1), oprire. – V. poposi.
4. [DEX '09] POPOSI, poposesc, vb. IV. Intranz. 1. A întrerupe o călătorie, o excursie, o plimbare pentru a se odihni; p. gener. a se opri. ♦ Spec. A rămâne undeva peste noapte. 2. (Rar) A se odihni. – Din popas.
5. [MDA2] popăsi[1] v vz poposi
6. [MDA2] poposi [At: PSALT. HUR. 45v/7 / V: (înv) ~păși[1] / Pzi: ~sesc / E: popas] 1 vi (D. oameni) A întrerupe pentru scurt timp cursul unei plimbări, al unei călătorii, al unui marș etc. pentru a se odihni Si: a se opri, (înv) a conăci. 2 vi (Spc) A petrece la cineva noaptea Si: (îvp) a mânea. 3 vi A se adăposti undeva pentru a dormi peste noapte Si: (îvp) a mânea. 4 vt (Reg) A oferi cuiva ospitalitate Si: a găzdui. 5-6 vir (Înv; d. ființe) A se odihni. 7 vt (Rar) A lăsa pe cineva să se odihnească Si: a odihni.
7. [MDA2] proposi[1] v vz poposi
8. [MDA2] proposire sf vz poposire
9. [DEX '98] POPOSI, poposesc, vb. IV. Intranz. 1. A se opri undeva pentru a se odihni (puțin) în cursul unei plimbări, al unei călătorii, al unui marș; p. gener. a se opri. ♦ Spec. A rămâne undeva peste noapte. 2. (Rar) A se odihni. – Din popas.
10. [DLRLC] POPOSI, poposesc, vb. IV. Intranz. 1. A se opri (de obicei pentru puțin timp) în cursul unei plimbări, al unei călătorii, al unui marș, al unei incursiuni, pentru a se odihni; a face un popas. Veneau din zori scîrțiind carele încărcate și poposeau sub sălciile care împrejmuiau moara, așteptînd să-și macine grăunțele. ANGHEL-IOSIF, C. L. 24. De la o vreme, fiindu-le foame, poposesc la umbra unei răchiți pletoase. CREANGĂ, O. A. 266. Vorbind așa, au ajuns aproape de Tecuci, unde poposiră la o dumbravă. NEGRUZZI, S. I 138. ◊ (Despre păsări zburătoare) Numai ici-colo poposeau cîrduri de ciori. REBREANU, R. I 70. Colini de deal moldovenesc, Cu vii, cu crame și podgorii, La care toamna poposesc Din zborul lor săltat, prigorii. D. BOTEZ, F. S. 7. ◊ Fig. Dorul... Peste multe dealuri vine Și se bagă-n sîn la mine; Nicăiri nu poposește Pînă unde mă găsește. ȘEZ. I 46. ♦ A trage undeva, a mînea. Spre seară au ajuns la tîrg și au poposit în ograda stăpînului. GÎRLEANU, L. 28. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A da ospitalitate celui care face popas. Cîți boieri au pribegit, Dobrișean că i-a oprit, Și la el i-a poposit Și-n ciobani i-a străvestit. TEODORESCU, P. P. 474. 2. A se opri într-un loc cu o treabă, cu un interes. Îmi pare rău, domnule Mînecuță, zice preotul... că nu putem poposi la un pahar dulce. SADOVEANU, P. M. 168. Cum a văzut pe Harap-Alb poposind la ușa ei, pe loc l-a întîmpinat cu blîndeță. CREANGĂ, P. 221.
11. [DLRM] POPOSI, poposesc, vb. IV. Intranz. 1. A se opri pentru a se odihni (puțin) în cursul unei plimbări, al unei călătorii, al unui marș. ♦ A trage, a mînea undeva. ♦ Tranz. (Rar) A da ospitalitate celui care face popas. 2. A se opri într-un loc cu o treabă, cu un interes. – Din popas.
12. [Șăineanu, ed. VI] poposì v. a face popas: poposesc lângă o fântână CR.
13. [Scriban] poposésc v. intr. (din maĭ raru popăsesc, d. popas; vsl. popasti, a păzi la păscut). Fac popas, mă opresc din cale ca să mă odihnesc.
14. [DOOM 3] poposire s. f., g.-d. art. poposirii
15. [DOOM 2] poposire s. f., g.-d. art. poposirii
16. [DOOM 3] poposi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poposesc, 3 sg. poposește, imperf. 1 poposeam; conj. prez. 1 sg. să poposesc, 3 să poposească
17. [DOOM 2] poposi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poposesc, imperf. 3 sg. poposea; conj. prez. 3 să poposească
18. [DLRLV] POPOSI vb. (Criș.) A odihni. Schimbatul de la noi poposeaște-l unde toți să veselesc în sălașele tale. MOL. 16762, 106r. Moartea scutură custul nevoilor și poposeaște trupul de grijile ceștii lumi. MOL. 1695, 94r; cf. MOL. 16762, 116r; MOL. 1695, 87r. Etimologie: popas + suf. -i. Vezi și poposeală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL