1. [MDA2] poponăța vr [At: MARIAN, ap. DA II, 514 / Pzi: ~țez / E: cf poponeț1, poponeț3, popoța2, cocoța] (Rar) A se cățăra într-un copac.
2. [DAR] poponăța, poponățez, vb. I refl. (reg.) a se cățăra, a se sui într-un pom, a se cocoța.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL