1. [DEX '09] PONTIFICAT, pontificate, s. n. Demnitate de pontif, de papă; perioadă de timp în care un pontif, un papă își exercită funcția. – Din fr. pontificat, lat. pontificatus.
2. [MDA2] pontificat sn [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr pontificat, lat pontificatus] 1 Demnitate de pontif (2). 2 (Spc) Demnitate de papă Si: papalitate. 3-4 Perioadă cât cineva exercită pontificatul (1-2).
3. [DLRLC] PONTIFICAT, pontificate, s. n. Demnitatea de papă; perioadă de timp în care un papă își exercită funcția.
4. [DN] PONTIFICAT s.n. Demnitatea de pontif, de papă; timpul cît un papă deține această demnitate. [< fr. pontificat].
5. [MDN '00] PONTIFICAT s. n. demnitate de pontif, de papă; papalitate. (< fr. pontificat, lat. pontificatus)
6. [Șăineanu, ed. VI] pontificat n. 1. demnitate de mare pontifice, de Papă; 2. timpul cât își exercită autoritatea.
7. [Scriban] *pontificát n., pl. e (lat. pontificatus). Demnitatea de pontifice saŭ de papă: a fi înălțat la pontificat. Exercițiu puteriĭ pontificale: pontificatu luĭ Piu IX fu foarte lung.
8. [MDA2] pontifica vi [At: DDRF / Pzi: pontific / E: fr pontifier] 1 (Rar) A oficia o slujbă religioasă ca pontif (3). 2 (Fam; irn; pan) A lua atitudine de pontif (3). 3 (Fam; irn; pan) A se considera pontif (5).
9. [MDN '00] PONTIFICA vb. intr. 1. (bis.) a oficia în calitate de pontif. 2. (fam.) a-și da aere; a acționa cu emfază. (< fr. pontifier)
10. [Șăineanu, ed. VI] pontificà v. fam. a lua o atitudine de pontifice.
11. [DOOM 3] pontificat s. n., pl. pontificate
12. [DOOM 2] pontificat s. n., pl. pontificate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL