Definiție și ce înseamnă ponorâtură

1. [MDA2] ponorâtură sf [At: BELDIMAN, ap. GCR II, 242/26 / Pl: ~ri / E: ponorî + -tură] Loc ponorât (1) Si: surpătură.

2. [DLRLC] PONORÎTURĂ, ponorîturi, s. f. (Rar) Loc ponorît, surpătură.

3. [Scriban] ponorîtúră f., pl. ĭ. Mold. Loc ponorît, surpătură.

4. [DOOM 3] ponorâtură (înv., reg.) s. f., g.-d. art. ponorâturii; pl. ponorâturi

5. [DOOM 2] ponorâtură (înv., reg.) s. f., g.-d. art. ponorâturii; pl. ponorâturi

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] politnic sm [At: (a. 1800) IORGA, S. D. XVI, 17 / Pl: ~ici […]
1. [DEX '09] POLITOLOG, -Ă, politologi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist […]
1. [DEX '09] POLITOLOGIC, -Ă, politologici, -ce, adj. Referitor la politologie, de politologie. – Din […]
1. [DEX '09] POLITOLOGIE s. f. Ramură a științelor sociale care studiază activitățile, relațiile, instituțiile […]
1. [MDA2] politom, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr polytome] […]
1. [DEX '09] POLITOMIE s. f. (Log.; rar) Diviziune în mai multe părți a unui […]
1. [DEX '09] POLITONAL, -Ă, politonali, -e, adj. (Muz.) Referitor la politonalitate, de politonalitate. – […]
1. [DEX '09] POLITONALISM s. n. Combinație simultană de elemente melodice care aparțin unor tonalități […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro