1. [MDA2] ponorât, ~ă a [At: URECHE, ap. LET. I, 100/38 / V: (rar) ~rit / Pl: ~âți, ~e / E: ponorî] 1 (Îvp; d terenuri, forme de relief, construcții etc.) Surpat. 2 (Îvp; d. terenuri, forme de relief, construcții etc.) Înclinat. 3 (Îvp; d terenuri, forme de relief, construcții etc.) Abrupt. 4 (Îvr; d. construcții; îf ponorit) Al cărui zid se prelungește sau coboară drept în vale. 5 (Înv) Rostogolit pe o coastă prăpăstioasă, într-un ponor, într-o râpă, într-o prăpastie.
2. [DEX '09] PONORIT, -Ă, ponoriți, -te, adj. (Reg.; despre terenuri) Foarte înclinat, abrupt. ♦ Prăbușit, surpat. – V. ponorî.
3. [MDA2] ponorit, ~ă a vz ponorât
4. [DLRLC] PONORÎT, -Ă, ponorîți, -te, adj. (Despre terenuri) Prăbușit, surpat; abrupt, repede. Pe o cărare ponorîtă, printre salcîmi, coborîrăm din șosea în vale, în via părăginită. SADOVEANU, O. VIII 58. Locurile rele și ponorîte au făcut pe cărăuși să recurgă la un mod barbar de a transporta dulapii din vatra cherestelei la Sinaia. VLAHUȚĂ, O. AL. II 50.
5. [DAR] ponorât, ponorâtă, adj. 1. (înv. și pop.; despre terenuri, forme de relief, construcții) surpat, prăbușit; înclinat, povârnit; abrupt, prăpăstios. 2. (înv.; despre construcții) al cărui zid se prelungește sau coboară drept în vale. 3. (înv.) rostogolit, prăvălit (pe o coastă prăpăstioasă, într-un ponor, într-o râpă).
6. [DRAM 2021] ponorất, -ă, ponorâți, -te, adj. Surpat, prăbușit, abrupt, prăpăstios. ■ (top.) Ponorâta, deal în Vălenii Lăpușului și Vima Mică (Vișovan, 2008). – Din ponorî (MDA).
7. [DRAM 2015] ponorât, -ă, ponorâți, -te, adj. – Surpat, prăbușit, abrupt, prăpăstios. ♦ (top.) Ponorâta, deal în Vălenii Lăpușului și Vima Mică (Vișovan, 2008). – Din ponorî „a se surpa” (< ponor) (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL