1. [DEX '09] PONEGRI, ponegresc, vb. IV. Tranz. A vorbi pe cineva de rău; a bârfi, a defăima, a calomnia. ◊ Refl. recipr. Se ponegresc cu orice prilej. – Pref. po- + negri.
2. [MDA2] ponegri vt [At: CANTEMIR, IST. 309 / V: (rar) ~nigri / Pzi: ~resc / E: po-1 + negru] 1 (Îvr) A înnegri. 2 (Fig; c. i. oameni, producții, creații, manifestări ale acestora) A pune, cu rea-credință, într-o lumină defavorabilă Si: a calomnia, a defăima, a denigra, (îvp) a huli, a ocărî. 3 A vorbi pe cineva de rău Si: a bârfi.
3. [DLRLC] PONEGRI, ponegresc, vb. IV. Tranz. A vorbi (pe cineva) de rău; a bîrfi, a defăima. O ponegrea pe mamă în fața copilei. PAS, Z. I 183. Vai, se tîngui ea, cît mă cleveti și mă ponegri satul pentru copilul meu! SADOVEANU, M. C. 173. Văd și eu că am greșit de-am ponegrit-o așa de tare cătră dumneata. CREANGĂ, P. 134. – Variantă: ponigri (BRĂTESCU-VOINEȘTI, la CADE) vb. IV.
4. [Șăineanu, ed. VI] ponegrì v. fig. a defăima. [Compromis între sinonimele po(nosi) și (în)negri].
5. [MDA2] ponegru, ~eagră [At: TDRG / Pl: ~ri, ~re / E: po-1 + negru] 1 a (Îrg; îcr negru) Foarte negru. 2 sf (Buc) Epitet1 dat unei femei rele.
6. [MDA2] ponigri v vz ponegri
7. [DLRLC] PONIGRI vb. IV v. ponegri.
8. [Scriban] ponegrésc v. tr. (d. po-, și în-negresc, după vsl. po-črŭniti, d. črŭnŭ, negru. V. cerneală). Vechĭ. Înegresc. Azĭ. Fig. Denigrez, bîrfesc, defaĭm, calomniez.
9. [DOOM 3] ponegri (a ~) (desp. -ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ponegresc, 3 sg. ponegrește, imperf. 1 ponegream; conj. prez. 1 sg. să ponegresc, 3 să ponegrească
10. [DOOM 2] ponegri (a ~) (-ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ponegresc, imperf. 3 sg. ponegrea; conj. prez. 3 să ponegrească
11. [DLRLV] PONEGRU adj. (Mold.) Foarte negru. (Fig.) Și precum pe dinafară neagră din herghelie, încă mai poneagră pe dinluntru era de pizmă și de mînie. CANTEMIR, IST. Etimologie: po- + negru. Vezi și ponegrit.
12. [DAR] ponegru, -eagră, adj. (înv. și reg.) 1. foarte negru. 2. (s.f.) femeie foarte rea.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL