1. [MDA2] poneavă sf [At: ȚICHINDEAL, F. 163/3 / V: ~niadă, ~niavă, ~nioavă, ~nivă, ~noavă / Pl: ~evi, ~eve / E: srb ponjava, slv понꙗва, mg ponyva] (Ban; Trs) 1 Țesătură groasă de lână, de bumbac, de fuior etc. din care se fac macaturi, covoare, preșuri, cearșafuri sau alte așternuturi țărănești. 2 (Pex) Obiect confecționat dintr-o poneavă (1). 3 Cearșaf. 4 (Reg; csnp; îf ponivă) Lânuță fină cumpărată. 5 (Îf ponioavă) Pânză mare țesută din cânepă groasă, așternută pe jos la treieratul grâului. 6 Mușama folosită pentru punerea la uscat a cerealelor plouate.
2. [DLRLC] PONEAVĂ, ponevi, s. f. (Regional) Pătură, învelitoare de pat; covor, preș (mai ales țesut din zdrențe). O poneavă așternută, pre care se ruga el lui dumnezeu. ȚICHINDEAL, F. 163. ♦ Cearșaf.
3. [DLRM] PONEAVĂ, ponevi, s. f. (Reg.) Pătură, învelitoare de pat; covor, preș. – Sb. ponjava.
4. [Scriban] poneávă f., pl. evĭ (sîrb. ponjava, macat). Ban. Macat, învălitoare de pat.
5. [MDA2] poniadă sf vz poneavă
6. [MDA2] poniavă sf vz poneavă
7. [MDA2] ponioavă sf vz poneavă
8. [MDA2] ponivă sf vz poneavă
9. [MDA2] ponoavă1 sf vz poneavă
10. [DER] poneavă (ponevi), s. f. – (Banat) Preș. Sb. ponjava (Candrea). – Der. ponivos (var. ponevos), adj. (miop, greoi), probabil de la ideea „care are un văl pe ochi” (după Cihac, II, 276, din sl. poniknąti „a-și pierde vederea”).
11. [DER] ponoavă (-ve), s. f. – (Banat, Olt.) Recoltă. – Var. ponov. Sb. ponova „înnoire” (Candrea).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL