Definiție și ce înseamnă poncăire

1. [MDA2] poncăi [At: LEXIC REG. 43 / Pzi: poncăi, ~esc / E: ns cf ponc] 1 vi (Olt) A sta de veghe dormitând. 2-3 vir (Mun) A (se) trudi.

2. [DAR] poncăi, poncăi și poncăiesc, vb. IV (reg.) 1. a sta de veghe dormitând. 2. a (se) mocoși; a (se) trudi.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] pomăzuitor[1] sm [At: CORESI, L. 412/3 / P: ~zu-i~ / Pl: ~i / […]
1. [MDA2] pomăzuitură sf [At: N. COSTIN, L. 318 / P: ~zu-i~ / Pl: ~ri […]
1. [MDA2] ponaturi snp [At: BELDIMAN / E: nct] (Îvr) 1 Râpe. 2 Surpături. 2. […]
1. [MDA2] poncheni vir [At: PAMFILE, J. II, 161 / Pzi: ~nesc / E: ns […]
1. [DEX '09] PONCHO, ponchouri, s. n. Pelerină (scurtă), de formă pătrată, cu o deschizătură […]
[Petro-Sedim] poncie, (engl.= pumice) → pumice. Sursă: DEX online sub licență GNU GPL
1. [DEX '09] PONCIF, poncifuri, s. n. (Livr.) Idee, afirmație banală, loc comun. [Pl. și: […]
1. [MDA2] poncioli vr [At: MAT. DIALECT. I, 265 / Pzi: ~lesc / E: mg […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro