1. [DEX '09] PONCIF, poncifuri, s. n. (Livr.) Idee, afirmație banală, loc comun. [Pl. și: poncife] – Din fr. poncif.
2. [MDA2] poncif sn [At: DN2 / Pl: ~uri / E: fr poncif] 1 Foaie de hârtie cu un desen având contururile găurite cu un ac fin, care se aplică pe o hârtie, pe o pânză etc. și se presară cu o pudră colorată specială, reproducând desenul de bază. 2 (Fig; liv) Producție artistică banală. 3 (Fig; liv) Afirmație, judecată lipsite de originalitate.
3. [DEX '98] PONCIF, poncifuri, s. n. Idee, afirmație banală, loc comun. – Din fr. poncif.
4. [DN] PONCIF s.n. 1. Desen înțepat pe care se presară ponce pentru a fi reprodus pe o altă hîrtie. 2. (Fig.) Lucrare banală, lipsită de originalitate. [< fr. poncif].
5. [MDN '00] PONCIF s. n. 1. desen înțepat pe care se presară ponce pentru a fi reprodus pe o altă hârtie. 2. producție artistică sau literară banală. ◊ afirmație lipsită de originalitate. (< fr. poncif)
6. [DOOM 3] !poncif s. n., pl. poncife
7. [DOOM 2] poncif s. n., pl. poncifuri / poncife
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL