Definiție și ce înseamnă pomojnic

1. [DEX '09] POMOJNIC, pomojnici, s. m. Funcționar administrativ din trecut care conducea o plasă1. [Var.: (reg.) pomoșnic s. m.] – Din rus. pomoștnik.

2. [MDA2] pomojnic sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 73/21 / V: ~oșnic, ~oștnic / Pl: ~ici / E: rs помощник] 1 (Înv) Funcționar administrativ care conducea o plasă Si: pretor. 2 (Înv; pex) Funcționar administrativ care ajuta un pretor la conducerea unei plase. 3 (Înv) Ajutor de subprefect. 4 (Îvr; îf pomoștnic) Subofițer de artilerie.

3. [DLRLC] POMOJNIC, pomojnici, s. m. (Învechit) Funcționar administrativ care conducea o plasă. Țăranii, cu popa și pomojnicul plăsei în cap, au aprins de-a lungul Oltețului focuri. MACEDONSKI, O. III 36. Mai tîrziu, peste cîteva zile, îl căutară pe badea Gheorghe un pomojnic și doi călărași: era bănuit pentru o pricină. CARAGIALE, O. I 285. Pe unde auzea sau bănuia că se află antice, degrabă el trămitea ispravnici, zapcii și pomojnici, ca să ridice satele, să sape și să scormone sălașele de vechi cetăți. ODOBESCU, S. II 411.

4. [Șăineanu, ed. VI] pomojnic m. od. ajutorul unui zapciu sau subprefect. [Rus. POMOȘTNIKŬ].

5. [Scriban] pomójnic m. (rus. pomóščnik, ajutor, asistent, d. po-mogátĭ, po-móčĭ, a ajuta; bg. pomoštnik. V. moștean). Vechĭ. Azĭ pop. Ajutor de pretor. V. zapciŭ, vătaf.

6. [DEX '09] POMOȘNIC s. m. v. pomojnic.

7. [MDA2] pomoșnic sm vz pomojnic

8. [MDA2] pomoștnic sm vz pomojnic

9. [DOOM 3] pomojnic s. m., pl. pomojnici

10. [DOOM 2] pomojnic s. m., pl. pomojnici

11. [DER] pomojnic (pomojnici), s. m. – Ajutor de subprefect. Sl. pomoštĭnikŭ, rus. pomoščnik (Miklosich, Slaw. Elem., 37).

12. [DAR] pomojnic, pomojnici, s.m. (înv.) 1. funcționar administrativ din trecut, care conducea o plasă (o parte dintr-un județ); ajutor de subprefect. 2. (în forma: pomoștnic) subofițer de artilerie.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] politnic sm [At: (a. 1800) IORGA, S. D. XVI, 17 / Pl: ~ici […]
1. [DEX '09] POLITOLOG, -Ă, politologi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist […]
1. [DEX '09] POLITOLOGIC, -Ă, politologici, -ce, adj. Referitor la politologie, de politologie. – Din […]
1. [DEX '09] POLITOLOGIE s. f. Ramură a științelor sociale care studiază activitățile, relațiile, instituțiile […]
1. [MDA2] politom, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr polytome] […]
1. [DEX '09] POLITOMIE s. f. (Log.; rar) Diviziune în mai multe părți a unui […]
1. [DEX '09] POLITONAL, -Ă, politonali, -e, adj. (Muz.) Referitor la politonalitate, de politonalitate. – […]
1. [DEX '09] POLITONALISM s. n. Combinație simultană de elemente melodice care aparțin unor tonalități […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro