1. [DEX '09] POMELNIC, pomelnice, s. n. 1. Listă cu numele persoanelor, în viață sau decedate, pe care le pomenește preotul la slujbe sau în rugăciuni. 2. (Fam. sau ir.) Listă sau enumerare lungă de nume; p. ext. înșiruire plictisitoare de vorbe, de fapte etc. – Din sl. pomĕnĭnikŭ.
2. [MDA2] pomelnic sn [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 88v/5 / V: (înv, sst) pem~, ~ean~, pemel~[1] / Pl: ~ice / E: slv помѣньникъ] 1 Listă cu numele persoanelor decedate sau în viață, pe care le pomenește preotul la slujbe sau în rugăciuni. 2 Registru cu pomelnice (1). 3 (Spc) Listă cu numele ctitorilor unei biserici, mănăstiri, citită de preot la slujbe sau în rugăciuni. 4 (Îrg) Scândură zugrăvită pe care sunt scrise pe o parte numele morților și pe alta numele celor vii dintr-o familie. 5-6 (Pex) Totalitate a numelor din pomelnic (1, 4). 7-8 (Pex) Citire de către preot a pomelnicului (5-6). 9 (Reg) Plată pentru preotul care citește pomelnicul (1) ori nume din el. 10 (Fam; dep) Listă interminabilă de nume sau de lucruri. 11 (Fam; dep) Oameni din pomelnic (10). 12 (Fam; dep) Înșirare lungă, interminabilă de nume. 13 (Fam; dep; pgn) Înșirare de vorbe prelungită și plictisitoare Vz litanie. 14 (Înv) Pomenire (1). 15 (Îvr; îf pomeanic; csnp) Mormânt (1).
3. [DEX '98] POMELNIC, pomelnice, s. n. 1. Listă cu numele persoanelor, în viață sau decedate, pe care le pomenește preotul în timpul efectuării unor slujbe religioase sau în unele rugăciuni. 2. (Fam. sau ir.) Listă sau enumerare lungă de nume; p. ext. înșiruire plictisitoare de vorbe, de fapte etc. – Din sl. pomĕnĩnikŭ.
4. [DLRLC] POMELNIC, pomelnice, s. n. 1. Listă cu numele persoanelor, decedate sau în viață, pe care le pomenește preotul în slujbe și rugăciuni. Dădură toți pomelnice pentru sănătate, ajutor și izbăvire de sabia dușmană și, de fiecare suflet pomenit, puseră pe pomelnic cîte o firfirică. GALACTION, O. I 278. Nici într-o monastire a Moldovei nu ni s-a întîmplat a găsi portretul lui Ion-vodă sau numele său înscris în vreun pomelnic. HASDEU, I. V. 39. Ce-ți mai trebuie știubeie... dă-mi-le ca sărindari, te-oi pune la pomelnic. CONTEMPORANUL, VIII 99. ♦ (Învechit) Pomenire, amintire. Pomelnicul acestor doi frați [din legenda cucului]. MARIAN, O. I 8. 2. (Ironic) Expunere plictisitoare, înșirare lungă și amănunțită de vorbe, de nume etc.; litanie. Iar o să înceapă cu pomelnicul. ALECSANDRI, T. 255. M-apucai să-ți fac pomelnic de poeți ce-au răposat. BOLLIAC, O. 119.
5. [Șăineanu, ed. VI] pomelnic n. 1. registru mortuar; 2. listă de numele persoanelor ce preotul cată să le pomenească în rugăciunile sale; 3. fam. listă lungă. [Vechiu-rom. pomenic = slav. POMINIKŬ, înmormântare].
6. [Scriban] pomélnic și (vechĭ) -énic n., pl. e (vsl. pomĭenĭnikŭ, înmormîntare; bg. sîrb. pomenik, pomelnic). Listă de numele morților pe care preutu trebuĭe să-ĭ pomenească la rugăcĭune. Fig. Iron. Listă lungă.
7. [MDA2] pemelnic sn vz pomelnic
8. [MDA2] pomeanic sn vz pomelnic
9. [MDA2] pomenic[1] sn vz pomelnic
10. [DOOM 3] pomelnic s. n., pl. pomelnice
11. [DOOM 2] pomelnic s. n., pl. pomelnice
12. [D.Religios] pomenic s. n. v. pomelnic.
13. [Argou] pomelnic, pomelnice s. n. 1. (intl.) cazier judiciar; antecedente penale. 2. înșiruire plictisitoare de vorbe, fapte etc.
14. [DRAM 2021] pomélnic, pomelnice, s.n. 1. Listă cu numele persoanelor (în viață sau decedate) pe care le pomenește preotul în timpul slujbelor. 2. Listă sau enumerare lungă de nume: „Și apoi, terminând cu povestea zânelor, începe pomelnicul a zeci și sute de ciobănei pe care i-a nenorocit și omorât Fata Pădurii” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 202). – Din vsl. poměnǐnikǔ „înmormântare” (Scriban, DEX, MDA), cu disimilarea n-n > l-n, apropiat și de derivatele în -elnic (cf. îndoielnic, vremelnic etc.) (Frățilă).
15. [DRAM 2015] pomelnic, pomelnice, s.n. – 1. Listă cu numele persoanelor (în viață sau decedate) pe care le pomenește preotul în timpul slujbelor. 2. Listă sau enumerare lungă de nume: „Și apoi, terminând cu povestea zânelor, începe pomelnicul a zeci și sute de ciobănei pe care i-a nenorocit și omorât Fata Pădurii” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 202). – Din vsl. poměnǐnikǔ „înmormântare” (Șăineanu, Scriban; DEX, MDA), cu disimilarea n-n > l-n, apropiat și de derivatele în -elnic (cf. îndoielnic, vremelnic etc.) (Frățilă).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL