1. [DEX '09] POMANAGIU, pomanagii, s. m. (De obicei peior.) Persoană care umblă după pomană, care trăiește din pomana altora, care așteaptă să i se ofere cât mai multe avantaje materiale (nemeritate). – Pomană + suf. -agiu.
2. [MDA2] pomanagiu sm [At: CARAGIALE, O. VII, 284 / Pl: ~ii / E: pomană + -agiu] (Prt) 1 Persoană care cere de pomană. 2 Persoană care trăiește din pomana altora. 3 Persoană care așteaptă să i se ofere ori pretinde cât mai multe avantaje materiale nemeritate.
3. [DLRLC] POMANAGIU, -OAICĂ, pomanagii, -oaice, s. m. și f. Persoană care cere sau așteaptă să i se ofere cît mai multe avantaje materiale. Nu scăpau de pomanagiii de peste drum. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 313.
4. [Șăineanu, ed. VI] pomanagiu m. (ironic) cel ce cere sau trăiește din pomană.
5. [Scriban] pomanagíŭ, -gĭoáĭcă s. (d. pomană). Iron. Care umblă după pomană.
6. [DOOM 3] pomanagiu (fam.) s. m., art. pomanagiul; pl. pomanagii, art. pomanagiii (desp. -gi-ii)
7. [DOOM 2] pomanagiu (fam.) s. m., art. pomanagiul; pl. pomanagii, art. pomanagiii (-gi-ii)
8. [IVO-III] pomanagiu, -gii pl., -giii pl. a.; -gioaică f.
9. [Argou] pomanagiu, pomanagii adj. 1. persoană care cerșește / care trăiește din pomana altora. 2. (d. fotbaliști) care joacă doar în zona din fața porții adverse; care nu se repliază în apărare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL