1. [DEX '09] POLOGAR, pologari, s. m. (Reg.) Persoană care întoarce, împrăștie și adună fânul cosit; pologaș. – Polog1 + suf. -ar.
2. [MDA2] pologar1 [At: SĂM. IV, 799 / Pl: (1) ~i, (2-3) ~e / E: polog1 + -ar] 1 sm Persoană care întoarce și adună fânul cosit Si: (rar) pologaș. 2 sn (Reg) Secerătoare mecanică. 3 sn (Reg) Greblă la secerătoarea nelegătoare, care dă pologul1 (1) jos de pe masa mașinii.
3. [DOOM 3] pologar (reg.) s. m., pl. pologari
4. [DOOM 2] pologar (reg.) s. m., pl. pologari
5. [DAR] pologar2, pologare, s.n. (reg.) 1. secerătoare mecanică. 2. greblă la secerătoarea nelegătoare, care dă pologul (v.) jos de pe masa mașinii.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL