1. [DEX '09] PODMOL, podmoluri, s. n. (Pop.) 1. Aluviune; p. ext. mâl, nămol sau teren mâlos. ♦ Cantitate mare, grămadă. 2. Mal înalt, abrupt, ros de ape. 3. Prispă (de pământ). ♦ Vatră de lut pe care este clădit cuptorul în unele case țărănești. [Pl. și: podmoale] – Din bg. podmol, magh. padmaly.
2. [MDA2] podmol [At: KLEIN, D. 402 / V: (înv) polmud, (reg) pognool (A: nct), pogol, polman, polmod, polmog, polm~, polmon, pomnol, pomnor, posm~, postom~, potm~, pozm~, plomod, prostom~ / Pl: ~uri, ~oale / E: bg подмол cf mg padmaly] 1 sn (Pop) Mal înalt și abrupt. 2 sn Teren ros de ape. 3 sn Aluviune adusă de ape și depusă pe fundul malurilor, pe terenuri inundabile etc. 4 sn (Pex) Apă noroioasă. 5 sn Teren noroios. 6 sn (Îlav) Cu postomolul În număr mare. 7 sn (Îal) Cu grămada Si: mult. 8 sn (Îlav) De-a postomolul De-a rostogolul. 9 sn (Udp „de”) Cantitate mare Si: grămadă, mulțime. 10 av (În legătură cu verbe ca „a sta”, „a se face”, „a se duce”) În număr mare și în dezordine. 11 av (În legătură cu verbe ca „a sta”, „a se face”, „a se duce”) În formă de grămadă. 12 sn (Trs) Prispă de pământ. 13 sn Prag de pământ în jurul unei case țărănești. 14 sn (Reg) Brâu de zid. 15 sn (Trs; Mun; îf polman, polmon) Tindă. 16 sn (Trs) Vatră de lut sau de cărămidă pe care este clădit cuptorul la unele case țărănești. 17 sn (Trs; pex) Suprafață plană în prelungirea vetrei, a cuptorului și, uneori, de-a lungul pereților, care servește ca loc de odihnă, de dormit etc. 18 sn (Trs; Ban) Firidă.
3. [DEX '98] PODMOL, podmoluri, s. n. (Pop.) 1. Aluviune; p. ext. mâl, nămol sau teren mâlos. ♦ Cantitate mare, grămadă. 2. Mal înalt, abrupt, ros de ape. 3. Prispă. ♦ Vatră de lut pe care este clădit cuptorul în unele case țărănești. [Pl. și: podmoale] – Din bg. podmol, magh. padmaly.
4. [DLRLC] PODMOL, podmoluri, s. n. (Popular) 1. (Și în forma potmol) Pămînt adus de torente și depus pe albiile rîurilor sau pe malurile lor; aluviune, mîl, nămol. Simțind că vin și cumnații lui, băgă iapa iar în potmol. VISSARION, B. 45. La potmolul Dunării, Und’s-adună gîrlele, Und’se varsă apele. TEODORESCU, P. P. 563. ♦ Cantitate mare, grămadă. A plouat. Ce potmol de apă! I. CR. IV 59. 2. Mal înalt, abrupt, ros de ape. Cînd te uitai pe podmolul dinspre apus, vedeai jos, în vatra cîmpului, spinarea argintie a Mureșului, alături de coama neagră a căii ferate. DAN, U. 195. Ne-am oprit pe un podmol spațios ce s-a ridicat lîngă Dunăre. La TDRG. 3. (Regional) Prispă. Fuseseră puse în rînd și celelalte încăperi ale casei, iar podmolul, ca un brîu ce-o înconjura de jur împrejur, înnoit și îndreptat. V. ROM. iulie 1953, 129. ♦ Vatră de lut pe care este clădit cuptorul în unele case țărănești. (Atestat în forma pomnol) Pătru... își puse pălăria pe vîrful cuptorului și se așeză pe pomnol. La TDRG. – Variante: pomnol, potmol s. n.
5. [Șăineanu, ed. VI] podmol (potmol) n. Tr. 1. prispă; 2. nomol. [Cf. ceh PODMOL, teren găunoșit de apă].
6. [Scriban] podmól și potmól n., pl. urĭ (bg. ceh. podmol, pămînt minat de ape, de unde și ung. padmaly. V. mîl, nomol, împotmolesc). Vest. Mare noroĭ pe drum. Cheŭ, dig, prispă, terasă, esplanadă: ne-am oprit pe un podmol spațios ce s’a ridicat lîngă Dunăre (Sămăn. 5, 1041). – Și pomnól, polmód, polmón (Trans.). Adv. posmól (est) și postomól (vest), grămadă, buluc, de-a valma, la un loc: intrară postomol în casa mireseĭ (Iov. 213). V. glod, nisipeală, aluviune.
7. [MDA2] plomod sn vz podmol
8. [MDA2] pognool[1] sn vz podmol
9. [MDA2] pogol sn vz podmol
10. [MDA2] polman2 sn vz podmol
11. [MDA2] polmod sn vz podmol
12. [MDA2] polmog sn vz podmol
13. [MDA2] polmol sn vz podmol
14. [MDA2] polmon sn vz podmol
15. [MDA2] polmud sn vz podmol
16. [MDA2] pomnol sn vz podmol
17. [MDA2] pomnor sn vz podmol
18. [MDA2] posmol1 sn vz podmol
19. [MDA2] postomol sn vz podmol
20. [MDA2] potmol sn vz podmol
21. [MDA2] pozmol sn vz podmol
22. [DLRLC] POMNOL s. n. v. podmol.
23. [DLRLC] POTMOL s. n. v. podmol.
24. [Șăineanu, ed. VI] potmol n. nomol. [V. podmol].
25. [Scriban] polmód și polmón, V. podmol.
26. [Scriban] pomnól, V. podmol.
27. [Scriban] posmól, V. podmol.
28. [Scriban] postomól, V. podmol.
29. [Scriban] potmól, V. podmol.
30. [DOOM 3] podmol (pop.) s. n., pl. podmoluri
31. [DOOM 2] podmol (pop.) s. n., pl. podmoluri
32. [DER] potmol (-luri), s. n. – Noroi, tină, clisă. – Var. podmol. Bg., slov. podmol „loc spălat de ape” (Tiktin). Este dubletul lui podmol (var. posmol, pomnol, postomol), s. n. (dună; grind de nisip), în Trans. – Der. (îm)potmoli, vb. (a se opri, a se mocirli).
33. [DAR] podmol (pomnol), podmoluri și podmoale, s.n. 1. (pop.) mal înalt, abrupt; teren ros de ape. 2. (pop.) aluviune, mâl, nămol adus de ape; teren mâlos, noroios. 3. (pop.; în loc. adv. ) cu podmolul = de-a rostogolul. 4. (pop.) cantitate mare, grămadă; mulțime. 5. (pop.; adv.) în număr mare, cu grămada; în formă de grămadă. 6. (reg.) prispă de pământ. 7. (reg.) prag de pământ împrejurul casei țărănești. 8. (reg.) brâu de zid. 9. (reg.) vatră de lut sau de cărămidă pe care este clădit cuptorul la unele case țărănești. 10. (reg.) firidă. 11. (reg.; adv.) în număr mare, cu grămada; în formă de grămadă.
34. [DAR] potmol s.n. (reg.) nămol.
35. [DRAM 2015] pomnor, pomnoare, s.n. – (reg.) Scaun mic, fără spătar, folosit de păcurarii care mulg oile: „Mulgătorii iau loc pe pomnoarele (= scaunele) de lângă strungi…” (Georgeoni, 1936: 57). – Cf. podmol (< magh. padmaly) (MDA).
36. [DRAM] pomnor, -oare, s.n. – Scaun mic, fără spătar, folosit de păcurarii care mulg oile: „Mulgătorii iau loc pe pomnoarele (scaunele) de lângă strungi…” (Georgeoni 1936: 57). – Cf. podmol (< magh.padmaly) (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL