1. [DEX '09] POLIȚAI, polițai, s. m. 1. (Înv.) Șef al poliției într-un oraș de provincie sau într-o circumscripție de oraș mai mare; polițmaistru. ♦ Sergent de stradă sau agent de poliție. 2. (Fam.) Polițist. – Din germ. Polizei.
2. [MDA2] polițai smi [At: BR (1821), 10/7 / E: ger Polizei(beamte), Polizei(mann), Polizei(agent)] (Iuz) 1 (Înv) Șef al poliției într-un oraș de provincie sau într-o circumscripție a unui oraș Si: (înv) polițmaistru. 2 (Pex) Sergent de stradă. 3 (Pgn) Agent de poliție Si: polițist (1).
3. [DEX '98] POLIȚAI, polițai, s. m. Șef al poliției într-un oraș de provincie sau într-o circumscripție de oraș mai mare, în vechea organizare a țării; polițmaistru. ♦ (În trecut) Sergent de stradă sau agent de poliție. – Din germ. Polizei.
4. [DLRLC] POLIȚAI, polițai, s. m. (În vechea organizare administrativă) Șeful poliției în orașele de provincie sau în circumscripțiile unui oraș mai mare. V. comisar, chestor. Șeful gării vorbea cu un polițai. DUMITRIU, N. 71. Du-te la polițai și la prefect și spune-le întîmplarea, ca să facă cercetări. SADOVEANU, B. 72. ◊ (Metaforic) Deodată un erete, Polițai din naștere, Peste baltă și boschete, Vine-n recunoaștere. TOPÎRCEANU, P. 152. ♦ Sergent de stradă. Noaptea nu s-auzeau decît țignalele prelungi ale polițailor. CAMILAR, N. II 136.
5. [Scriban] polițáĭ m., pl. tot așa (rus. [d. germ] policaĭ-, policeĭ- saŭ polic- méĭster, maestru polițiiĭ). Chestor, șefu poliții unuĭ oraș (numit prefect de poliție în orașele marĭ). – Pop. și polițár.
6. [Șăineanu, ed. VI] polițaiu m. șef de poliție. [Nemț. POLIZEI(LIEUTENANT)].
7. [DOOM 3] polițai (înv., fam.) s. m., pl. polițai, art. polițaii
8. [DOOM 2] polițai (înv., fam.) s. m., pl. polițai, art. polițaii
9. [IVO-III] polițaiu, -țai.
10. [Argou] polițai, polițai s. m. 1. (înv.) sergent de stradă 2. (peior.) polițist
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL